Numai gandul ca voi vizita capitala britanica ma facea sa ma gandesc la mancare, inainte de orice altceva. Toate atractiile Londrei adunate la un loc atarnau serios in balanta fata de pofta de a manca un traditional fish’n’chips londonez.
Contrar asteptarilor, nu mi-am petrecut timpul umbland din pub in pub sau din restaurant in restaurant. Continue reading
Prima zi am petrecut-o pe un traseu ce bifeaza principalele atractii turistice din Londra. Aceasta este a doua zi m-am departat putin de centru, dar tot in centru am ramas. Asta pentru ca centrul Londrei e urias. E vineri, iar orasul e vizibil mai aglomerat datorita turistilor ce au sosit in city break-uri, dar si a londonezilor ce se bucura de o zi cu program scurt.
Tot London Waterloo este punctul de pornire, insa traseul e altul:
Am vizitat multe orase europene pana sa vina si randul Londrei, care mi se parea mare si complicata. O singura chestie am in minte chiar si acum, cand ma gandsc la capitala Angliei: episodul din Friends cu nunta lui Ross si Emily, in care Joey spune necontenit “London, baby!” 🙂 Si inca una si gata: cand Joey vrea sa viziteze orasul, se pune cu bocancii pe harta, ca sa-si dea seama incotro trebuie sa mearga.
Fiind prima vizita in Londra, mi s-a parut o idee buna strabatutul orasului pe jos, intr-un circuit ce bifeaza cateva din cele mai importante obiective turistice. Vremea a fost frumoasa, asa ca am lasat muzeele si atractiile indoor pentru alta data. Asadar, iata mai jos traseul pe care l-am parcurs intr-o zi, prin centrul Londrei.
Am dedicat o zi intreaga excursiei la satul Masca, in primul rand pentru ca ne place ca in vacanta sa ne trezim tarziu si in al doilea rand pentru ca nu voiam sa fim pe fuga toata ziua, doar ca sa bifam niste locuri de pe o lista.
Drumul dinspre Costa Adeje spre satul Masca nu iese cu nimic in evidenta fata de alte drumuri de pe costa insulei Tenerife. Cel putin la inceput. Caci la un moment dat, drumul cu 2 benzi se transforma intr-o sosea serpuita ce urca pe munte, delimitata doar de parapetii de pe marginea drumului. La inceput, curbele sunt stranse, in urcare si trebuie sa claxonam ca sa evitam intalnirea cu alte masini pe portiuni inguste. Urcam ce urcam si ajungem intr-un fel de pas sau trecatoare, cum am invatat la geografie. Nu prea sunt locuri de oprit pentru poze, caci drumul e atat de ingust incat abia au loc sa treaca 2 masini una pe langa alta. Din fericire, rar ne-am intersectat drumul cu cate un autocar (nu vreau sa-mi imaginez cum e sa ai rau de masina pe serpentinele astea). Stam incordati de fiecare data cand trecem pe langa alte masini, pentru ca abia parem sa avem loc unii pe langa altii. Soseaua serpuieste peste magma pietrificata veche de zeci de mii de ani si noi ne intrebam de ce au decis canariotii sa-si faca asezari in astfel de locuri greu accesibile.
Pentru vizita pe vulcanul Teide m-am documentat temeinic si din vreme, insa majoritatea eforturilor mele au fost in zadar. Pentru ca a nins pe vulcam inainte sa ajungem noi acolo, nimeni nu avea voie sa paraseasca perimetrul telecabinei. Dar sa o iau cu inceputul.
Am rezervat o zi intreaga pentru mersul pe vulcan, ca sa avem timp sa admiram totul.
Excursia pe vulcanul Teide se face parcurgand cateva etape:
Cand am cumparat biletele de avion, stiam deja ca datorita caracteristicilor insulei, multe plaje din Tenerife sunt artificiale, iar cele naturale au nisip negru, vulcanic. Dar de unde stiam asta? Pai de la cel mai informativ blog al unor emigranti romani in Tenerife 🙂 de unde recomand acest articol, cu care sunt intru totul de acord: Tenerife nu-i Hawaii.
Desi articolul acela acopera punctele esentiale despre plajele din Tenerife, o sa scriu si eu aici cateva impresii. Cand am ales Costa Adeje ca si tabara de baza in sudul insulei, aveam deja cateva plaje deosebite in minte. De plajele gen “Mamaia” nu voiam sa aud, iar plaje gen “Thailanda” am stabilit mai sus ca nu exista in Tenerife. Asa ca sa ne uitam la ce a ramas:
Este prima plaja pe care am pus piciorul, pentru ca a trebuit sa schimbam masina in Los Cristianos si nu mai aveam rabdare sa vad oceanul Atlantic. Las Vistas este o plaja mare, cu nisip gri, ce beneficiaza de multe facilitati: inchiriere echipamente pentru sporturi acvatice, teren de beach volei, dusuri, loc de joaca pentru copii, promenada si terase. Inca un avantaj ar fi parcarea din apropiere care, desi e cu plata, e foarte utila. Si da, este una dintre plajele ne-deosebite pe care nu o aveam pe lista 🙂
Tenerife este o insula deosebita, ce merita vizitata macar o data in viata. Din pacate, pe cei mai multi dintre turisti ii sperie distanta pana acolo si preturile pachetelor oferite de agentiile de turism (trebuie sa traiasca si ei, nu?).
In continuare voi relata experienta noastra din Tenerife, din punct de vedere al detaliilor administrative si logistice. Mentionez ca o parte din placerea (mea) de a calatori o reprezinta cautarea si organizarea de dinainte, cu scopul de a avea o vacanta personalizata pentru preferintele noastre, de multe ori mai ieftina decat cumparata de la o agentie de turism.
Tot anul. Lunile cele mai ploioase sunt cele de iarna (decembrie-februarie), cand media temperaturii din timpul zilei este de 21 de grade. Vara, temperaturile oscileaza in jurul a 27 de grade.
Tineti seama ca vremea din sudul insulei difera de cea din nord. In sud este mai tot timpul soare si cald (vara e chiar canicula), pe cand in nordul insulei ploua mult mai des si temperaturile sunt mai scazute. Temperatura apei oceanului oscileaza intre 19 grade (feb, mar) si 24 de grade (sept, oct). Pentru mai multe date statistice, consultati postare separata si detaliata despre vremea din Tenerife.
Arbanassi (Arbanași) este o mica localitate incarcata cu istorie, aflata in districtul Veliko Tarnovo. Numele vine de la cuvantul turcesc arnavut, ce semnifica locuitor ce vine din Albania sau Macedonia.
Arbanassi se afla la cativa kilometri distanta de Veliko, pe platoul unui deal putin mai inalt. Datorita migratiei turcilor, grecilor si albanezilor, aici s-a creat o populatie diversa ce a lasat mostenire o cultura originala. Constructiile din sec. XVII-XVIII atrag vizitatorii catre acest loc pitoresc: case, strazi, fantani, biserici si manastiri cu icoane si picturi murale unice.
Asezarea a avut o perioada de prosperitate maxima la inceputul sec. XVIII, cand existau peste 1000 de case in zona, in mare parte ale comerciantilor ce faceau negot in Transilvania (Sibiu si brasov), Rusia si Polonia. Mestesugurile erau o afacere infloritoare, iar negotul cu vin, matase, obiecte din cupru si aur i-a imbogatit pe negustori. Casele construite de acestia sunt dovada prosperitatii acelui secol, precum si cele 5 biserici din zona.
Veliko Târnovo este alegerea perfectă pentru un weekend când n-avem ce face și nu vrem să pierdem timpul în aglomerația de pe DN1.
Deși pozele mele datează din 2011, îmi aduc aminte că mi-a plăcut acea escapadă de weekend fără prea mari pretenții în Bulgaria. Drumul durează în jur de 3 ore (160 km), cu plus sau minus în funcție de coada de la vamă/trecerea podului peste Dunăre, depinzând mai ales respectarea limitelor absurde de viteză din localități.
De fiecare dată când trecem granița spre Bulgaria mi se pare că ne ducem înapoi în timp. E posibil să fiu eu subiectivă, căci și pe la noi mai sunt sate sărace, dar pustiul bulgăresc mi se pare mai apăsător. După o vreme se schimbă peisajul și apar niște dealuri împădurite, trecem printr-un tunel și gata, am ajuns în Veliko Târnovo, orașul țarilor.
Schloss Neuschwanstein este un simbol al perioadei romantice a secolului XIX, reprezentand principala sursa de inspiratie pentru logo-ul si cateva din castelele prezente in animatiile Disney.
Castelul se afla deasupra oraselului Hohenschwangau, fiind construit de risipitorul rege Ludwig al II-lea (am mai povestit de el in articolul despre palatul Linderhof) ca un omagiu adus compozitorului sau preferat, Richard Wagner si ca un loc in care sa se retraga. Ludwig si-a cheltuit averea personala pentru a ridica acest castel (dar si altele: Linderhof, Herrenchiemsee), fiind declarat pe moment nebun si iresponsabil. Dupa moartea sa, castelul a fost deschis pentru vizitatori, acumuland in 2009 peste 61 de milioane de vizite, cu o medie actuala de 1.4 milioane de turisti pe an. Impresionant este faptul ca desi era considerat o idee proasta si o risipa la momentul construirii, a inceput sa fie profitabil la scurt timp dupa aceea.
Stilul ce domina constructia este descris ca Burgenromantik, cu puternice influente din mitologia muzicala a operelor lui Wagner. In 1880 a avut loc ceremonia de inaugurare a castelului la care a contribuit cu sugestii asupra designului si decoratiunilor insusi regele Ludwig.
Castelul pare impozant, atat din interior cat si din exterior. Fatada este decorata cu numeroase turnuri, turnulete, frontoane, balcoane, creneluri si sculpturi, in timp ce inauntru ies in evidenta cateva incaperi impresionante: sala tronului, apartamentul regal, sala cantaretilor si nelipsita grota.
Un punct din care castelul poate fi privit in toata splendoarea sa este Marienbrücke (podul Mariei), construit Maximilian (tata lui Ludwig) in 1950 pentru sotia sa, Maria, care era pasionata de drumetii pe munte. Podul de fier se afla deasupra cheilor Pöllat si merita sa-i fie acordate 15 minute de mers prin padure.
Din pacate, noi am ajuns la Neuschwanstein chiar la ora inchiderii si nu am mai putut face turul interiorului, ci doar cateva poze in curtea castelului. Cateva detalii organizatorice gasiti aici, iar eu mai spun doar ca urcusul pana la castel inseamna 30 de minute de mers prin padure sau cativa euro cheltuiti pe un trocarici ce va duce la poarta fara prea mare efort.
