Maya Bay, The Beach

Thailanda, in sfarsit!

De multa vreme visez la plajele insorite ale Thailandei, la apa limpede a marii, la liniste si la o vacanta ca o luna de miere. Si iata ca suntem in drum spre destinatia visurilor mele, ne-am urcat in avion la Singapore si urmeaza sa aterizam la Krabi.
Din Krabi ne grabim rau de tot pentru ca avem doar o ora la dispozitie, insa reusim sa bifam tot ce avem de facut si sa ne urcam pe feribot la timp. Cam asa arata lista noastra: visa-on-arrival, sa recuperam bagajele, sa gasim un taxi cu care sa mergem 20 km pana la debarcader, sa cumparam bilete pentru ferry, sa ne imbarcam.

Nu am fi reusit sa facem toate astea in timp util daca nu ar fi fost cuplul amabil de nemti cu 4 copii care ne-a lasat sa trecem in fata lor la coada, sau angajatele biroului de taxi care ne-au inteles graba, sau soferul care a gonit prin oras ca sa ne duca la timp la debarcader. Draguti oameni, zau, si de-abia am pus piciorul in tara asta 🙂

O ora si jumatate pe feribot trec precum o clipa si deja incep sa ne placa soarele si briza, doar scapasem dintre zgarie-norii de fier din Singapore iar acum suntem pe mare, sub cerul larg, inconjurati de apa si nimic nu mai apasa asupra noastra. E frumos si suntem fericiti ca am ajuns aici.

 

Ajungem repede la hotel, ne orientam si pana sa ne dam seama, se face noapte. Decidem sa hranim bestia (stomacul) inainte de orice, asa ca purcedem spre cel mai laudat restaurant de pe insula, conform TripAdvisor. Numai ca nu nimerim chiar la “the one”, ci la fratele lui mai mic si mai putin laudat. Nu-i nimic, mancarea e ok, noua ne e foame si nu dam gres cu traditionalele pad thai si spring rolls.
Ne mai plimbam putin, gustam niste pungute cu lapte de cocos si bilute de tapioca, o gogoasa de cocos, trecem pe langa faimoasele galetuse cu bautura si decidem ca e timpul sa incheiem plimbarea.

 

Ne trezim dis de dimineata cu soarele-n ochi si purcedem spre cea mai apropiata plaja, sa testam apa. Trecem intr-un tabel consistenta, culoarea, limpezimea, temperatura, mirosul, compozitia biologica… facem calcule, derivam, integram, scoatem radicalul si acordam verdictul: e perfecta! Ca in pozele de pe net, adica.
6 zile nu ne mai scoate nimeni din apa 🙂

 

Dar trebuie sa mai si mancam, asa ca o luam usor la pas pe insula in cautarea pranzului perfect. Gasim o terasa cu priveliste frumoasa si ne asezam la o nuca de cocos, o bere si un curry de legume cu creveti. Le savuram, ne lingem pe degete si pornim mai departe, caci vrem sa ajungem la long beach. Pe drum ne apuca somnul asa ca tragem pe dreapta la umbra pe o plaja din apropiere si dupa ce atipim vreo  ora, constatam ca a disparut apa din jurul nostru. Ne dam seama ca nu e vorba de voodoo, ci de reflux. Dar nicaieri pe net nu am citit nimic despre reflux. Pesemne cei care merg in insulele paradisiace posteaza numai fotografii cand e si apa prezenta, asa ca ne apucam sa documentam refluxul: cat vezi cu ochii, apa se retrage si lasa in urma mici crabi, urme de corali si un peisaj putin dezolant. Dar nu-i nimic, ca vine ea la loc maine!
Pe seara acostam la Papaya cel bun si iarasi ne lingem pe degete dupa un pad thai si un massa mun curry. Mangaiem cateva pisici si ne ducem la casa noastra.

 

A doua zi facem cunostinta cu Solomon, un localnic foarte simpatic ce ne inchiriaza o canoe cu care ajungem la Monkey Beach. Poze din canoe n-avem, ca ne era prea teama sa nu ne rasturnam si sa se ude toate echipamentele electronice pe care le aveam cu noi: 2 telefoane, aparat foto, obiectiv pt aparatul foto, gopro. Am ajuns deci pe plaja cu maimute, dar nici urma de ele. Eh, las’ ca ne maimutarim noi alta data, acum ne intindem frumos prosopelul si facem o baie in apa incredibil de albastra.  Cand iesim din apa, 3 speedboat-uri si-au revarsat continutul cu turisti, printre ei aflandu-se cativa localnici care stiu sa cheme maimutele de pe coclauri. In 2 minute suntem inconjurati, mai ceva ca la zoo. Masculii alfa, cei mai mari primesc primii de mancare (pepene, ananas, banane), iar celelalte maimute iau pe furis ce apuca (resturi de la cei mari, sticle de apa, de suc). Animalele savureaza mancarea si bautura, oamenii savureaza spectacolul, se rade, se fac poze, ce frumos a fost, pa-pa! Nimeni nu strange gunoiul ramas in urma acestui proces: maimutele nu sunt  invatate sa arunce ambalajele la cos dupa ce au consumat continutul, la fel cum nu sunt nici oamenii. Atatia ani de evolutie separa oamenii de maimute si degeaba, pentru ca este clar ca multe din obiceiuri raman neschimbate. Trist!
Aflam mai tarziu de la Solomon ca el este singurul preocupat de curatenie si ca mai strange din cand in cand din gunoaiele de pe Monkey Beach.
Ziua trece repede, fotografiem pisicile lesinate de caldura, mancam papica buna si seara ne minunam de curajul celor care se joaca cu focul, in scopul de a atrage clienti in cluburile de pe plaja.

 

Urmatoarea zi se scurge si ea linistita, iar noi incepem sa ne obisnuim cu binele: dimineata plaja, la pranz mancare buna, la amiaza siesta, dupa amiaza Long Beach, seara plimbare + mancare buna si… ce repede trece timpul cand te distrezi!

 

Urmatoarea zi ne trezim devreme, caci tocmiseram inca de cu seara un longboat pentru Maya Bay.  “Capitanul” nostru alimenteaza repede motorul (cu tigara-n gura) cu ce-i trebuie si pornim sa prindem The Beach a lui Di Caprio pustie, inainte sa ajunga turmele de turisti acolo. Toata excursia dureaza cam 3-4 ore si dupa aproximativ 40 de minute strabatem distanta dintre Koh Phi Phi Don si Koh Phi Phi Leh, ancoram in golful Maya Bay si punem piciorul pe The Beach. Privelistea te lasa fara cuvinte si fara film in aparat, caci se fac poze acolo mai ceva ca la studiourile foto. Admiram, fotografiem, ne bucuram ca suntem acolo si pornim mai departe. Desi planul era sa dam o tura de insula sa mai vedem si alte minunatii ale naturii, cum iesim dintre stanci dam nas in nas cu vantul care isi face de cap cu valurile. Suntem acum intr-o coaja de nuca ce pluteste pe marea agitata, asa ca decidem s-o scurtam pe partea linistita si sa taiem valurile pana la long beach. Capitanul ne indeplineste dorinta, bucurandu-se probabil ca scurtam calatoria si ca nu insistam sa navigheze printre valurile uriase. Urmeaza o dupa-amiaza linistita petrecuta la soare.

 

Planurile pentru ultima zi ne sunt date peste cap, avand in vedere ca amandoi trebuie sa consultam un diving specialist in privinta unor probleme care ne impiedica sa ne scufundam in bune conditii. Asa ca ne plimbam iarasi pe insula si hotaram sa incercam masajul thailandez, un fel de stretching ce culmineaza cu trosnitul tuturor oaselor. Apusul soarelui ne prinde in apa, inotand cu pestii frumos colorati. Ne promitem ca vom reveni in Thailanda, caci am vazut destul cat sa ne convinga de frumusetea ei insa nu de ajuns incat sa ne saturam.

 

La final, cateva date financiare ce nu prea respecta tonul de vacanta al articolului insa trebuie mentionate:

  • bilete de avion Singapore-Krabi: 708 lei
  • cazare 7 nopti (Phi Phi Maiyada Resort): 2047 lei
  • mancare, plimbari, transfer, suveniruri: 1873 lei

 

 


6 thoughts on “Thailanda, in sfarsit!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *