Doar vreo 10.000 km despart Romania de Singapore, insa e bine ca avem de ales intre 161 de ore de condus si 15 ore de zburat cu avionul.

Asadar, dupa 15 ore de zbor (in total au fost mai mult de 24, daca e sa punem la socoteala si timpul petrecut prin aeroporturi), am aterizat la Singapore, la ora locala 18:30.

Primele impresii sunt deja discutate si agreate intre noi: aeroportul Changi este imens, tehnologizat, cu multe zone de relaxare (gradini, piscina, ps3, spa) si wifi gratis. Luam metroul care ne duce spre oras, si amestecandu-ne in multime, parca incepem sa simtim ca suntem diferiti de lumea care ne inconjoara. Ei nu par sa remarce asta, iar noi ne obisnuim repede cu infatisarile asiatice si indiene.

Prima gura de aer ne-conditionat o luam in tren, cand se opreste intr-o statie deasupra orasului: desi e seara, aerul fierbinte patrunde prin usile deschise si simtim umiditatea foarte pronuntata.
Pe masura ce timpul trece, ne obisnuim cu aceasta sauna exterioara, cu transpiratia si cu sticlele de apa carate pretutindeni, pentru ca riscul de deshidratare e foarte mare.

In aeroport, apoi in tren, apoi in hotel si mall-uri, observam un semn omniprezent: No durian! Aveam sa intelegem mai tarziu de ce: pentru ca fructul national singaporez pute, si oricate descrieri ale mirosului am fi citit, nimic nu se compara cu “aroma” simtita live.

In prima seara facem cunostinta cu fenomenul numit “jet lag”: dupa ce am semi-dormit 12 ore in avion, ne trezim la ora locala 18:30, si dupa cateva ore e timpul sa mergem la somn iar! Dar cine sa doarma atat? Dupa multe oi numarate, reusim sa inchidem ochii la 5 dimineata, ca sa ne trezim la 8 sa luam micul dejun. Great!

Primele 2 zile, mijlocul nostru de transport este autobuzul Hop on-Hop off. Soferul ne explica faptul ca abonamentul pe 2 zile este un deal foarte bun, autobuzul are statii in fata tuturor obiectivelor turistice mari si in plus avem inclusa si o plimbare cu barca. We’ll take it!

Primul tur il facem cu castile in urechi, nu cumva sa ratam vreo informatie despre oras. Trecem pe rand prin Little India, Chinatown, Raffles Place, Fountain of wealth, Clarke Quay, circuitul de F1, toate fiind legate intre ele prin bulevarde largi, marginite de palmieri si verdeata.

Sunt multe cladiri inalte aici si toate ne lasa cu gura cascata. Arhitectii par sa fie la un concurs si se intrec unii pe altii la construit zgarie-nori din beton, sticla si otel, insa cu o nota personala: in aproape fiecare dintre aceste cladiri este integrat un spatiu verde. Fie ca sunt ficusi, palmieri sau alti pomi tunsi frumos si asezati cu penseta imprejurul cladirii, fie sunt palmieri si colivii cocotate pe diverse etaje ale cladirilor, totul este intr-o armonie nemaiintalnita de noi, contribuind la marele feng-shui al orasului.

Din anumite puncte ale orasului, privelistea este dominata de marele Marina Bay Sands, la care vom ajunge si noi in curand. Dar pana atunci, ne oprim la un Bak Ku Teh, o supa traditionala chinezeasca facuta din coaste de porc si servita mai ales in Malaezia si Singapore. Alaturi, mai incercam niste muraturi dulci, o supa de peste nu prea grozava, si niste bauturi locale (chestnut water si lime juice).

Cu forte proaspete, ne indreptam spre barcutele traditionale (bumboats) cu influente moderne (erau electrice) pentru o priveliste a orasului de pe marginea raului. Nici nu pornim bine, ca vedem o alaturare neobisnuita: langa imensii zgarie-nori in care isi au bancile sedii, se afla micutele restaurante de pe malul Clarke Quay, existente de pe vremea colonistilor si construite de inaltimi diferite, proportionale cu portofelele proprietarilor.

Trecem pe langa hotelul Fullerton, fost sediu al Postei si transformat acum intr-un hotel de lux. Apoi mustram copiii de bronz care se arunca in apa; este vorba despre o sculptura care simbolizeaza importanta pe care o avea raul Singapore in trecut, pentru coloniile care s-au stabilit acolo.

Ajungem in sfarsit si la Merlion, simbolul orasului-stat Singapore: o creatura pe jumatate peste (reprezinta originea dintr-un sat de pescari), pe jumatate leu (Singapura inseamna Orasul Leilor).

Inainte de a incheia plimbarea cu barcuta, trecem pe langa CBD (central business district), care este format din toti zgarie-norii de pe marginea raului, ajungem in fata hotelului Marina Bay Sands pentru 2-3 poze si admiram iubirea lor fata de fructul national, ce se reflecta in constructia mall-ului Esplanade in forma de 2 jumatati de durian.

Suntem obositi, dar inca ne mai tin picioarele (si autobuzul), asa ca mai dam o tura prin oras, admiram traficul si masinile noi, mall-urile care se gasesc la tot pasul si care sunt ca niste oaze, caci la pranz, unde sa te adapostesti mai bine de arsita decat in mall, la un aer conditionat si un shopping mic?

Seara ne relaxam putin la piscina de la hotel si ne incarcam bateriile pentru a 2-a zi.

Caci a 2-a zi e de mers pe jos! Am hotarat (de comun acord, sa se inteleaga!) sa mergem prin Gradina Botanica. Care e ditamai gradina, nu gluma! Orele trec una dupa alta in timp ce noi ne plimbam prin padurea tropicala, prin Gradina Nationala de orhidee, printre bananieri, liane, ficusi, smochini, ghimbiri, frangipani, bonsai, bouganvilee, bambusi si multe multe alte plante. Ne prinde si o ploicica, ce trece la fel de repede precum a venit, lasand in aer o umezeala de peste 90% perfecta pentru sauna, caci temperatura tot peste 32 de grade a ramas. Nu mai e ploaia ce a fost odata…

Dupa-amiaza ajungem in Chinatown, unde se afla un frumos templu indian (diversitate culturala, ce sa mai!) in care am intrat (desculta, bineinteles) si mi-am fript talpile pe cimentul fierbinte pentru cateva poze cu zeitatile indiene frumos colorate.

De acolo, pasii ne poarta catre Marina Bay unde soarele apune, facand loc peisajului in care luminile orasului sunt vedete. Admiram spectacolul cu lasere proiectate de pe Marina Bay Sands si aflam ca va incepe un concert Rolling Stones in fata hotelului. Desi eram rupti de oboseala, nu puteam rata asa ceva asa ca am luat o barcuta catre acolo. Ne pierdem in multime si incercam sa vedem formatia, insa erau vizibile numai ecranele pe care era proiectat concertul. Asa ne-am dat seama ca Rolling Stones cantau intr-un cadru privat, iar noi eram ca intr-un cinematograf, uitandu-ne la niste ecrane. Ne-am bucurat insa de atmosfera, am ciugulit putin o nuca de cocos si un hamburger, dupa care am luat metroul spre hotel.

E penultima zi in Singapore si toata dimineata a plouat torential. Cheful de vizitat si de vazut tot ni s-a mai temperat putin, asa ca azi o luam mai usor: pornim spre Little India, sa mancam la un restaurant indian de familie, cotat foarte bine pe TripAdvisor (The Countryside Cafe). Interiorul intim, decorat cu poze ale proprietarilor alaturi de clienti si cu tot felul de briz brizuri ne face sa ne simtim ca intr-o vizita la niste prieteni. Iar mancarea… absolut delicioasa, gatita chiar de patron. La un moment dat, sotia lui s-a scuzat ca mai dureaza putin felul 2: sotul ei s-a dus la cumparaturi, deoarece ii lipsea un ingredient necesar pentru a prepara ce comandasem noi.
Din alte conversatii ale patronilor cu clientii am aflat ca au avut probleme cu autoritatile mult prea zeloase, care, neavand un motiv bun de sanctiune (suna cunoscut?), au manipulat niste fapte, ajungand sa le retraga licenta pentru servirea alcoolului chiar in perioada anului nou chinezesc. Acest lucru a insemnat pierderi considerabile pentru proprietari, iar noi ne-am dat seama ca ne asemanam cu ei din acest punct de vedere.

Dupa masa, am plecat la plimbare prin cartierul indian, care este o replica mai curata a cartierelor din India. Fotografiem tot: legume ciudate, ghirlande de flori (pacat ca nu putem fotografia si mirosul), bijuterii, materiale si pentru ca sunt cuminte, primesc in dar de la sotul meu un sari si niste bratari de picior pe care nu stiu cand le voi purta, dar care imi plac la nebunie.

O ploaie mai tarziu, urcam in sfarsit pe puntea hotelului Marina Bay Sands. De la etajul 57, totul se vede altfel, iar noi parem niste furnicute urcate in varful unui bat. Portul este imens, si multe macarale incarca si descarca vasele ce asteapta pe mare. Urmeaza CBD, cu ale lui cladiri inalte, care parca nu se mai termina si tranzitia catre oras: cladiri mai mari si mai mici, strazi luminate, mall-ul in forma de durian, un stadion plutitor, drumuri express, Singapore Eye (amprenta coloniei britanice), raul Singapore, Gardens by the Bay (o impletire de natura cu tehnologie – copaci de otel luminati noaptea si 2 domuri, unul cu urhidee si unul cu un climat tropical reprodus intr-un spatiu inchis, de la cea mai mica frunza, pana la cascade si nori). Soarele apune, admiram luminile orasului si coboram in Gardens by the bay, ca sa admiram copacii ciudati. Apoi intram inapoi in Marina Bay mall, ca sa ajungem la metrou.

La metrou, facem descoperirea secolului: metroul nu are conductor, si oricine poate sta in fata sau in spate. Toate drumurile cu metroul se schimba, si nu ne mai saturam de privit cum trece trenul prin tunel, ajunge in statii, si iarasi in tunel…

Ultima zi am o petrecem pe insula Sentosa, un paradis al parcurilor tematice, acvatice, cu tot felul de ride-uri atat pentru copii cat si pentru adulti. Ajungem acolo cu monorail-ul (alt wow!), admiram plajele artificiale dar foarte aratoase, ne adapostim de cateva ori de ploaie si de varani, Vali incearca tunelul de vant iFly, si pe urma ne urcam in merlionul de pe Sentosa, dupa ce vizionam un film pentru copii despre povestea merlionului. Incheiem seara cu niste mancare chineseasca si niste suc de prunisoare, si ne pregatim pentru urmatoarea destinatie: Thailanda!