Stiti cum e cand planuiesti o vacanta in Berlin cu copiii, dar le place si parintilor extrem de mult? E extraordinar! Cu ocazia celei mai recente vizite in capitala Germaniei ne-am bucurat de partea vibranta, plina de activitati si de evenimente potrivite pentru copii, dar interesante si pentru noi adultii.
In alti ani am vizitat partea serioasa a Berlinului: Reichstag, poarta Brandenburg, memorialul holocaustului, zidul Berlinului, checkpoint Charlie, columna Victoriei, parcul Tiergarten, turnul de televiziune si Alexanderplatz. Acum a venit timpul sa descoperim cat de prietenos e Berlin cu copiii.
Am pornit in calatorie asa cum imi place sa fac mereu, cu o harta de locuri salvate in google maps. O gasiti la sfarsitul articolului. Am strans acolo vreo 100 de locuri, pe care nu le-am planificat in niciun fel avand in vedere ca am fost la sfarsit de octombrie si nu stiam cum va fi vremea. Ne-am adaptat la fata locului, profitand la maxim de cele 5 zile innorate cu ploi usoare si frig. Las mai jos top 7 atractii de vizitat in Berlin cu copiii, topul nostru subiectiv facut alaturi de fetita noastra de 7 ani.
Târgul de Crăciun din Frankfurt a fost al doilea pe care l-am vizitat, după ce ne-a luat ochii (și mințile) târgul de Craciun din Viena. Parcă nimeni nu sărbătorește Crăciunul ca nemții, nu-i așa?
Detaliile logistice se încadrează în tiparul nostru obișnuit: ofertă la biletele de avion (Tarom, 100€/pers), hotel aproape central (Comfort Hotel Frankfurt), transport de la aeroport cu S-Bahn S8 sau S9 (detalii pe toandfromtheairport).
Târgul de Crăciun din Frankfurt sau Weihnachtsmarkt Frankfurt am Main
Târgul de Crăciun din Frankfurt este unul dintre cele mai mari din Germania, cu aproximativ 3 milioane de vizitatori anual. Toată acțiunea se desfășoară în Altstadt (centrul vechi), între Römerberg (fântâna romană) și biserica Sf. Paul. Târgul se întinde în lățime de la Hauptwache până la cheiul râului Main.
Schloss Neuschwanstein este un simbol al perioadei romantice a secolului XIX, reprezentand principala sursa de inspiratie pentru logo-ul si cateva din castelele prezente in animatiile Disney.
Schloss Neuschwanstein
Castelul se afla deasupra oraselului Hohenschwangau, fiind construit de risipitorul rege Ludwig al II-lea (am mai povestit de el in articolul despre palatul Linderhof) ca un omagiu adus compozitorului sau preferat, Richard Wagner si ca un loc in care sa se retraga. Ludwig si-a cheltuit averea personala pentru a ridica acest castel (dar si altele: Linderhof, Herrenchiemsee), fiind declarat pe moment nebun si iresponsabil. Dupa moartea sa, castelul a fost deschis pentru vizitatori, acumuland in 2009 peste 61 de milioane de vizite, cu o medie actuala de 1.4 milioane de turisti pe an. Impresionant este faptul ca desi era considerat o idee proasta si o risipa la momentul construirii, a inceput sa fie profitabil la scurt timp dupa aceea.
Stilul ce domina constructia este descris ca Burgenromantik, cu puternice influente din mitologia muzicala a operelor lui Wagner. In 1880 a avut loc ceremonia de inaugurare a castelului la care a contribuit cu sugestii asupra designului si decoratiunilor insusi regele Ludwig.
Castelul pare impozant, atat din interior cat si din exterior. Fatada este decorata cu numeroase turnuri, turnulete, frontoane, balcoane, creneluri si sculpturi, in timp ce inauntru ies in evidenta cateva incaperi impresionante: sala tronului, apartamentul regal, sala cantaretilor si nelipsita grota.
Un punct din care castelul poate fi privit in toata splendoarea sa este Marienbrücke (podul Mariei), construit Maximilian (tata lui Ludwig) in 1950 pentru sotia sa, Maria, care era pasionata de drumetii pe munte. Podul de fier se afla deasupra cheilor Pöllat si merita sa-i fie acordate 15 minute de mers prin padure.
Neuschwanstein vazut de pe Marienbrucke
Marienbrucke
Din pacate, noi am ajuns la Neuschwanstein chiar la ora inchiderii si nu am mai putut face turul interiorului, ci doar cateva poze in curtea castelului. Cateva detalii organizatorice gasiti aici, iar eu mai spun doar ca urcusul pana la castel inseamna 30 de minute de mers prin padure sau cativa euro cheltuiti pe un trocarici ce va duce la poarta fara prea mare efort.
Linderhof este primul castel (dar mai degraba palat) din Bavaria pe care l-am vizitat cand primul nostru eurotrip, in 2010, am zis sa vedem ce mai exista in jurul Munchenului, intr-o racoroasa zi de iulie.
Regele Ludwig al II-lea a “risipit” toate veniturile regale cu constructia a 3 palate impresionante: Neuschwanstein, Linderhof si Herrenchiemsee. Intre 1863 si 1886, el a cheltuit aproximativ 8.500.000 de marci doar pentru construirea palatului Linderhof, singurul pe care a apucat sa-l si vada terminat. Desi atunci a fost declarat nebun, aceasta acuzatie a fost retrasa iar acum cred ca nemtii ii multumesc in gand pentru miile de turisti ce, atrasi de palate, contribuie zilnic la economia Germaniei.
Schloss Linderhof & gradinile
“Regele Soare” Louis al XIV-lea a fost un idol pentru Ludwig al II-lea, asa explicandu-se o oarecare asemanare a palatului Linderhof cu palatul de la Versailles (cu toate acestea, adevarata replica a Versailles-ului este palatul Herrenchiemsee). Atat la exterior cat si in interior sunt exista replici la scara mai mica a unor elemente din Versailles: gradina, scarile, sala oglinzilor, sala de mese, dormitorul regal. Multe din decoratiuni poarta simbolul soarelui, reprezentand absolutismul la care aspira Ludwig, idealul sau fiind o monarhie in care regele are putere totala, lucru care nu era compatibil cu Europa din jumatatea secolului XIX.
Castelul Lichtenstein (Schloss Lichtenstein) este de departe cel mai fotogenic castel bavarez dintre cele 3 vizitate de catre noi in sudul Germaniei. Sta cocotat pe un colt de stanca, cu vedere spre valea Echaz. Construit pentru a aduce un omagiu timpurilor medievale, castelul Lichtenstein este cunoscut si sub numele “Castelul de basm al Württemberg-ului”.
Castelul Lichtenstein este situat chiar la marginea lantului muntos Schwabian Alb. Istoricii spun ca pe aceasta stanca exista o fortareata inca din sec. XII. Prin sec. XVI, aceasta si-a pierdut statutul de cetate de scaun si s-a ruinat o data cu trecerea timpului. Prin 1840, contele de Württemberg, inspirat de romanul “Lichtenstein” al lui Wilhelm Hauff, a ordonat constructia castelului in stil ne-gotic pe care il putem vedea in prezent.
Schloss Sigmaringeneste inrudit cu Burg Hohenzollern aflat la 55 de km departare, acesta fiind de asemenea in proprietatea al familiei Hohenzollern, din care se trage si regele Romaniei, Carol I. O alta asemanare intre cele doua castele ar fi aceea ca inca au proprietari privati. Pentru o vizita in interiorul castelului Sigmaringen este necesara o rezervare in prealabil.
Asadar, fara rezervare si cu una bucata catel in lesa dupa noi, am explorat imprejurimile, am admirat castelul pe dinafara si am citit despre el pe net. Ce nu-mi aminteam de la orele de istorie este cum a ajuns regele Carol I de Hohenzollern in Romania, dar voi incerca sa fac un mic rezumat mai jos, dupa ce ma mai documentez putin.
Aflandu-ne in Bavaria, ne-am planificat traseul astfel incat sa vizitam trei castele de care nu mai auzisem niciodata: Burg Hohenzollern, Schloss Lichtenstein, Schloss Sigmaringen.
Vechi de peste sute de ani, castelele bavareze au fost martorele multor evenimente istorice, resedintele unor personalitati celebre si inca isi pastreaza in timpurile actuale statutul impunator. Limba germana are mai multi termeni pentru a defini aceste constructii: Burg (castel), Schloss (conac), Festung (fortareata), Palast (palat), dar pentru usurinta voi folosi denumirea generica de castel.
Burg Hohenzollern
Vazut de departe, Castelul Hohenzollern pare resedinta unui conte malefic, cu turnurile sale ascutite si cocotat ca un mot pe cel mai inalt deal din zona. Siteul castelului ne-a oferit foarte multe informatii, precum si o harta foarte utila. In parcare ne-am cumparat biletele valabile pentru curtea castelului, fara interior (veti vedea in poze pe cine nu am putut sa lasam singura afara) + parcarea si am pornit pe jos intr-o drumetie de 20 de minute.
De la Esslingen am mai mers inca 20 de km si am ajuns in Tubingen, un oras ce se afla pe malul raului Neckar, inconjurat de paduri si terenuri agricole. Sunt multe orasele frumoase in apropierea Stuttgartului, dar acesta mi s-a parut special. Este unul dintre cele 5 orase universitare clasice din Germania, celelate fiind Marburg, Göttingen, Freiburg si Heidelberg. 30% din locuitori sunt studenti iar atmosfera era una de… pauza intre cursuri, desi eram in luna iulie.
Tübingen dateaza de prin secolul VI si este unul dintre cele mai vechi orase universitare din centrul Europei. Universitatea Eberhard Karls a fost infiintata aici in 1477 si de atunci se remarca pe plan international in medicina, stiinte naturale si umaniste, dar si prin cativa laureati ai premiului Nobel in domeniile medicinei si chimiei.
Orasul este un amestec de spirit academic distins, fratii studentesti traditionale germane, traditii șvăbesti si elementele nelipsite oricarui oras nemtesc: chibzuiala, ordinea si curatenia.
Esslingen este un fermecator oras bavarez pe care l-am descoperit in eurotripul din 2014.
Nici nu iesisem de 10 minute din Stuttgart ca am si intrat in Esslingen, un oras foarte vechi aflat pe malul raului Neckar. Arheologii spun ca aici exista urme ale existentei oamenilor inca din neolitic, insa pe noi ne-au atras casele din centrul vechi, cu fatade din cherestea (half-timbered), construite in secolele XIII-XVI.
Intreg centrul vechi este ca o parada a prosperitatii trecutului, cladirile sunt bine intretinute si se afla in starea lor originala. Exista peste 800 de cladiri istorice in Esslingen, caci fiecare perioada si-a lasat amprenta asupra orasului: Evul Mediu, epoca industrializarii, timpurile actuale.
Orasul ce in aparenta e micut se mandreste cu o Universitate de Stiinte Aplicate, un festival de Jazz, taverne traditionale svabesti ce servesc Spätzle si Maultaschen, podgorii roditoare, cea mai veche crama producatoare de vin spumos din Germania, o piscina din 1907 (inca functionala), teatru, opera si multe multe altele. Noi am poposit doar pentru cateva poze.
Schwäbische Stuttgart sună puțin a exercițiu de dicție… asemănător cu șase sași în șase saci. Lăsând gluma la o parte, pentru tradiții și mâncăruri șvăbești mergeți în Stuttgart, dar și pentru muzeul Mercedes-Benz și muzeul Porsche, care au fost principalele obiective ce ne-au atras în acest oraș (mai puțin pe mine, dar mai mult pe co-proprietarul acestui blog 🙂 ).
Am ajuns in Stuttgart intr-o dupa-amiaza ploioasa de iulie, de numai vara nu zici ca era. Prima impresie: un oras verde, curat, cladiri frumoase, ne place ce vedem. Am pornit la pas prin centru, cu catelul din dotare, sa hranim monstrii ce urlau in stomac, la o terasa cautata cu atentie pe Foursquare. Platzhirsch se numeste locul unde pot spune ca operatiunea a avut loc cu succes. Timpul s-a impartit apoi intre o plimbare scurta pana la hotel si vizita la muzeul Mercedes-Benz unde recunosc ca mi-a placut pana si mie. Masini de epoca, filme vechi din vremea marii industrializari, automobile celebre, toate mi-au placut si cand am fost anuntati ca muzeul se inchide mi s-a parut ca timpul a trecut prea repede.
