În toate drumurile făcute cu mașina spre Europa de Vest admiram de la depărtare Bratislava, orașul ce se întinde pe dealurile din dreapta autostrăzii, chiar înainte de a ajunge în Viena. Ba chiar când am fost în Praga am trecut foarte aproape de Bratislava, însă nu ne-am oprit.

În 2014 s-a ivit șansa mea de a cunoaște mai bine capitala Slovaciei, căci am acolo aici 6 săptămâni, cu ocazia unui proiect de voluntariat.

Recunosc că am fost plăcut impresionată de acest oraș nici mic, nici mare, “little big city” așa cum scrie pe tramvaie. Așteptările mele care porneau de la ideea de țară est-europeană au fost depășite încă din primele momente petrecute acolo.

Am ajuns în Bratislava cu mașina, după 1000 de km parcurși, aproape aceiași ca de fiecare dată când mergem spre Europa de Vest, cu o mică excepție: o sută de km autostradă pe lângă Siubiu/Sebeș.

Având în vedere că prima săptămână din cele 6 în care voi sta în Bratislava este rezervată acomodării cu noul oraș, pornesc la pas cu unicul gând (disperat) pe care îl am în minte de fiecare dată când sunt într-un loc nou: să văd totul!!!

Dar mai întâi trec un pod, înghit un nod… este vorba despre UFO Bridge (Most SNP), un pod destul de SF cu un restaurant ce arată ca o farfurie zburătoare în vârf. Liftul și scările sunt ascunse în cei 2 piloni care susțin farfuria. Podul are 4 benzi pentru mașini și dedesubt, 2 benzi pentru pietoni. Pe una dintre laturi este descrisă în imagini povestea construcției podului, între anii 1967-1972, când au trebuit sacrificate aproape toate clădirile din cartierul evreiesc pentru a face calea de acces către pod.

 

 

Mai departe, încep să mă pierd pe străduțele din centrul vechi, fascinată de clădirile frumoase chiar și acum, peste un secol mai târziu. Cafenelele pe care le întâlnesc în drum sunt cochete și îmbietoare, la fel ca și restaurantele cu mancare tradițională slovacă. De obicei, atmosfera de aici se animă spre după-amiază, culminând cu noaptea de vineri spre sâmbătă, când centrul vechi este sediul distracției 😉 .

Cât am stat în Bratislava, cel puțin o dată la 2 zile drumurile mă duceau către străduțele pietonale din centru și pot spune că oricine poate găsi un motiv de a merge acolo : muzee, statui, magazine de suveniruri, restaurante, baruri, cafenele, cluburi, gelaterii pentru pofticioși, chiar și un trocarici ce te plimbă încet pe străduțe ca să  vezi toate atracțiile.

 

Principalele obiective turistice din Bratislava:

Hlavné námestie (Piața Centrală) este considerată epicentrul Bratislavei. Clădirile ce o împrejmuiesc sunt frumos restaurate și emană însemnătate istorică.

 

 

Fântâna Roland este epicentrul pieței centrale și unul dintre punctele principale de întâlnire din oraș. Construită în 1572 de către Maximilian al II-lea, Regele Ungariei, fântâna era un punct important de alimentare cu apă pentru locuitorii orașului.

 

 

Stará radnica (primăria veche) a fost inaugurată în secolul 15 și este alcătuită dintr-un complex de clădiri vechi de piatră (sec. 14) iar acum este sediul Muzeului Orașului Bratislava.

 

 

Cumil (man at work) este numele uneia dintre cele mai vestite statui ale orașului; tradus în română, ar însemna gură-cască. Se pare că  statuia nu este foarte veche și există multe teorii despre semnificația ei. Cea pe care am auzit-o eu sugerează că ar fi prima gură de aer cu iz de libertate luată după ieșirea din canalul comunismului.

 

 

Însuși Napoleon se sprijină pe o bancă din piața centrală, amintindu-le slovacilor de vizita acestuia din 1805 și de distrugerile provocate câțiva ani mai târziu castelului Devin, ce se află pe dealurile din apropierea Bratislavei.

Schöner Náci este o statuie ce are în spate o poveste tristă: demult, în Bratislava a trăit un tânăr ce a fost părăsit de către viitoarea soție chiar în fața altarului. Ca să treacă peste tristețe, din ziua aceea a început să colinde străzile orașului îmbrăcat în frac, salutând toate domnițele pe care le întâlnea în calea sa.

Alte statui ce atrag privirile și obiectivele aparatelor de fotografiat sunt presărate prin oraș: cea a lui Paparazzi, Hans Christian Andersen… și pe restul vă las să le descoperiți voi.

 

 

Michalská brána este numele uneia dintre cele 4 porți ale orașului, singura care, uimitor, încă mai este în picioare având în vedere că a fost construită pe la 1300. Acum, în această clădire este găzduită o expoziție de arme, iar priveliștea din turn, de la înălțimea de 51 de metri e de neratat. O adiție modernă se află chiar sub poartă, unde pe un disc sunt marcate distanțele până la câteva orașe mari din lume. Există chiar și o legendă legată de acesta loc, auzită de la un student localnic: dacă plecând de sub poartă îți poți ține respirația până ajungi la ieșirea din gang (în strada mare), atunci vei lua toate examenele. O încercare nu strică, zic eu.

 Cum ieși de sub Michalská brána, fără să-ți dai seama, treci chiar pe lângă cea mai îngustă clădire din Bratislava, construită într-un spațiu de 1.3 metri lățime ce era folosit pentru calea de acces a santinelelor. Cred că am trecut de vreo 50 de ori pe lângă ea și abia după ce am citit într-un ghid mi-am dat seama că acolo, înghesuită între turn și clădirea de lângă el este o casă separată.

 

 

Katedrála Svätého Martina (catedrala Sf. Martin) este una din clădirile simbolice ale Bratislavei și unul dintre cele mai vechi lăcașe de cult, de o mare importantă pentru… regatul Ungar. După bătălia de la Mohacs (1526, Suleiman Magnificul l-a înfrânt pe Luis al II-lea al Ungariei) ce a culminat cu ocuparea regatului ungar de către otomani, monarhia ungurească a trebuit să își încoroneze regii în Pressburg (denumirea veche a Bratislavei), întrucât nu puteau ajunge în Székesfehérvár. Până în 1830, Sf. Martin a fost catedrala încoronării a 11 regi maghiari, iar drumul ceremonial ce era parcurs cu acea ocazie este marcat acum prin centrul orașului cu mici coroane de metal înfipte în pavaj.

 

 

Palatul Grassalkovich, Palatul Prezidențial sau Casa Albă a Slovaciei este reședința președintelui slovac, o clădire uimitor de centrală. M-aș fi așteptat ca președintele să locuiască într-un loc mai ferit de agitația orașului, însă se pare că cel mai mult îi priește în această clădire în stil rococo cu grădină franțuzească (bazată pe simetrie și impunerea ordinii asupra naturii) din 1760. Să-i fie de bine!

Ieșind puțin din centrul vechi, merită văzută biserica albastră (Modrý kostolík) cu hramul Sf. Elisabeta. Construită în 1907 în stil art nuveau unguresc, e renumită pentru culoarea sa neobișnuită. Același arhitect a conceput și liceul de lângă ea, o clădire mult prea frumoasă pentru a fi doar un liceu (părerea mea 😛 ).

 

 

Am lăsat spre sfârșit povestea castelului din Bratislava, Bratislavský hrad. Prezent în toate logourile, vederile, suvenirurile și albumele de fotografii din Bratislava, castelul veghează semeț asupra orașului. Priveliștea din castel este greu de descris în cuvinte, însă pentru asta există pozele.
Se pare că dealul pe care se află acum castelul a fost locuit de către celți încă din epoca de piatră, iar prima mențiune a castelului făcută în  cronicile Salzburgului datează din anul 907. Până a ajunge la forma actuală, istoria menționează în mare, câteva modificări:

• inițial, pe deal a fost ridicată o fortăreață a slavilor
• fortăreața a suferit modificări, devenind palat de piatră în sec. XI
• transformarea în castel în stil gotic cu fortificații de 7 metri grosime sub domnia lui Sigismund de Luxembourg în sec. XV
• refacerea castelului în stil renascentist de către regele Ferdinand, în sec. XVI
• reconstruirea castelului în stil baroc cât timp a fost reședința șefului provincial Pálffy, în sec. XVII
• palatul a găzduit colecțiile de artă ale ginerelui Reginei Maria Theresa, Albert, ce ulterior au fost mutate la viena, în muzeul Albertina
• de la declararea independenței, castelul face parte din clădirile Parlamentului Slovac și găzduiește colecții ale Muzeului Național Slovac
• din 2008 până în 2013, castelul a suferit o restaurare completă, iar acum poate fi din nou vizitat

 

 

Ieșind puțin din Bratislava cu bicicleta, autobuzul sau barca, se ajunge ușor la castelul Devín. Cocoțat pe o stâncă, la confluența dintre Dunăre și Morava, acest castel a avut importantă strategică încă de pe vremea celților. Zona a fost locuită începând cu secolul al VIII-lea și începând din secolul al XV-lea castelul a aparținut câtorva familii aristocrate. În 1809 castelul a fost distrus de armata lui Napoleon. Săpăturile arheologice recente au scos la iveală o capelă creștină din secolul al IV-lea.

Deși acum castelul este în mare parte în stadiul de ruină, priveliștea pe care o oferă merită drumul până acolo: dealurile din fundal reprezintă primele încrețituri ale Carpaților, iar apele repezi ale Dunării se împletesc cu cele ale Moravei, de multe ori cele două râuri având și culori diferite.

 

 

Ca un singur aspect negativ menționez Gradina Zoologică, pe care am vizitat-o și pot spune că este unul dintre locurile în care îți dai seama imediat de legătura dintre tariful mic al intrării și calitatea vieții unora dintre animale. M-a întristat priveliștea ursului ce stătea în închisoarea lui de beton și piatră și se ridica în două labe cerșind napolitane. La acest Zoo există și un parc de dinozauri răsfirați prin pădure, ce par mai fericiți decât celelalte animale.

Sper că nu am ratat multe obiective turistice din Bratislava, orașul ce m-a găzduit în cea mai lungă (semi)vacanță a mea. E un oraș care a ajuns să-mi fie drag datorită locurilor, dar și datorită oamenilor pe care i-am cunoscut aici. Dar asta e altă poveste.