Când am început documentările pentru călătoria în zona Cinque Terre – La Spezia – Liguria, am fost instant copleșită. Mi-a fost greu la început să rețin numele orașelor ce compun Cinque Terre, ordinea lor, caracteristicile. M-am pierdut în multitudinea de informații, impresii, sfaturi, gânduri despre Cinque Terre și am decis că mă voi lămuri acolo, la fața locului.

Odată ajunsă în “le belle Cinque Terre“, prima impresie a fost că Italia miroase a flori de iasomie și a cafea. Delicios!

Riomaggiore

Primul oraș ce urmează după La Spezia este Riomaggiore. Aici ne-am cazat într-un studio cochet, aproape și de centru și de gară. Riomaggiore are o stradă principală cu câteva zeci de restaurante și buticuri, un port, plajă pietroasă, un castel și o biserică. Un oraș fermecător, cu floricele colorate, case vopsite în culori pastelate, vin alb și bun, priveliști minunate.

Aici mi-ar plăcea să-mi petrec verile, neapărat într-o casă cu lămâi în curte.

Ce obiective turistice am găsit în Riomaggiore?

• strada principală oferă o plimbare plăcută printre casele colorate. Il Santuario, o bisericuță în vârf de deal, se află la vreo 40 de minute de urcuș;
• biserica San Giovanni Battista ce datează din secolul XIV;
• castelul-fortăreață construit în sec. XIII, inițial construit în scopuri defensive, ulterior transformat în cimitir, acum este un fel de centru cultural
• plaja ascunsă pe după niște stânci are un aspect sălbatic și nu e amenajată. Dar pe pietrele încinse de soare se pare că îți îndrepți cel mai bine spatele;
• ce altceva e de făcut în Riomaggiore? Păi neapărat trebuie sorbit un aperitivo la terasă (Aperol Spritz, Negroni, vin alb Cinque Terre DOC sau Sciacchetrà – un vin dulce făcut din struguri uscați). Riomaggiore e un loc bun pentru savurat liniștea orașului, cutreierat străduțe înguste,  admirat priveliști.

Unde mănânc în Riomaggiore? Păi TripAdvisor dă multe sugestii de restaurante bune, cu specific local și nici Foursquare nu se lasă mai prejos. O vorbă locală spune că atunci când ești în Italia, mâncarea e atât de bună încât, inevitabil, ajungi să mănânci la fiecare 75 de minute. E cam adevărat.

Noi am fost de câteva ori la A Pie’ de Ma’, pentru vin și bruschette. Apropo, aici berea este mai scumpă decat vinul. (5€ vs 3€).

Am prins deschis și Il Pescato Cucinato, o bodegă autentică ce servește prăjeli de prin partea locului. Aici am mâncat hamsii (sub denumirea de anchovies) și mix de fructe de mare prăjite. Dovada că sunt extrem de bune? Am văzut aici coadă tot timpul.

Neavând bucătărie în micuța noastră cameră , micul dejun l-am luat la Giammi Cafe, un loc destul de mic unde merg mulți localnici, dar și turiști. Micul dejun în viziunea italiană nu e copios, iar aici ne-am potolit foamea fie cu o patiserie, fie cu un sanvich sau o omletă simplă, însoțite de un cappuccino. Asta în timp ce angajații din împrejurimi veneau să bea un espresso rapid, să mănânce o gustare și să converseze în stilul caracteristic dar simpatic: gesticulat, vorbit tare, știți voi.

Manarola

Manarola se află la 2 minute de mers cu trenul de la Riomaggiore spre Nord. Este cel mai mic și mai romantic oraș al familiei de 5. Are o stradă principală (cu magazine și restaurante), o plajă micuță și e înconjurat de podgorii. Dar mai are și o potecă de unde se fac poze frumoase. Orașul aproape că arată a miniatură de acolo.

Nici aici nu se moare de foame, căci există câteva restaurante în Manarola, majoritatea cu specific pescăresc.

Noi am încercat Nessun Dorma Cinque Terre,  un loc cu panoramă superbă asupra portului. Aici am devorat un Aperitivo cu bruschette cu pesto, brânză și mezeluri locale, alături de un pahar de vin.

Corniglia

Corniglia este un fel de copil mijlociu rebel, ce nu se aseamănă deloc cu ceilalți. Cocoțată pe stânci, cu acces dificil la mare, pare izolată. De la gară trebuie urcate 365 de trepte până în centru, câte una pentru fiecare zi a anului. Nu e chiar cea mai bună idee de cazare, mai ales dacă trebuie cărate bagaje mari.

Aici am făcut o șmecherie: am vizitat acest oraș în ziua în care am luat Cinque Terre Card și am avut inclus în preț și un drum cu microbuzul de la gară către Corniglia.

Am tras puțin de timp pe aici, ne-am pierdut printre străduțele înguste, am admirat priveliștea din oraș asupra dealurilor și a mării însă terasele și restaurantele din Corniglia n-au reușit să ne ademenească deoarece nu ne era foame.

Vernazza

Vernazza este răspunsul la întrebarea “Oglindă, oglinjoară, care-i cel mai frumos oraș din Cinque Terre?“. Incredibil de fotogenică, Vernazza e foarte populară, cu stradă ei principală și biserica de pe marginea apei. Castelul Doria veghează asupra orașului de la poalele sale. Vernazza oferă priveliști superbe, cu piațeta ei de pe malul mării și golfulețul cu rol de mini-port și plajă. Cred că am făcut minim 100 de poze aici, revenind și pe seară pentru o panoramă nocturnă.

Vernazza are o mare diversitate de locuri de mâncat  și e ușor să te simți pierdut printre atâtea gelaterii, foccacerii sau trattorii. De fapt, acesta este orașul cu cele mai multe gelaterii raportate la numărul de locuitori. Aici am încercat restaurantul Il Pirata delle Cinque Terre, unde patronul își lăuda și vindea foarte bine marfa: prima dată ne-am așezat pentru niște deserturi (un tiramisu și canelloni cu ricotta) și o carafă de vin, urmând să revenim a doua zi pentru felurile principale: lasagna al forno și melanzane con parmiggiano. Patronul se lăuda cu cel mai bun mic dejun din zonă Cinque Terre: o vitrină plină cu specialități italienești –  bruschette de toate felurile, panini, dulciuri, însă era cam departe de noi.

Vernazza mai are o surpriză pentru vizitatorii săi: pe drumul dinspre gară spre port, în stânga se întrerupe șirul de case pentru a face loc unui pasaj prin stâncă ce duce către mare. La ieșirea din mica peșteră, peisajul e complet schimbat: valurile înspumate se izbesc de o plajă pietroasă și nu se mai aude gălăgia orașului. Parcă ne-am teleportat în altă dimensiune.

Monterosso al Mare

Cel mai mare și mai nordic oraș din șiragul celor 5 orașe este Monterosso. Peisajul e mult mai plat și dă puțin impresia de stațiune de pe litoral. Monterosso este compus din orașul vechi, orașul nou și câteva plaje. Aici există multe hoteluri, restaurante și este cel mai vizitat oraș din Cinque Terre datorită plajelor cu nisip.

Câteva trepte trebuie totuși urcate pentru a ajunge la biserica San Francesco, unde se află un tablou al crucificării pictat de Van Dyck. Tot de aici se prinde, printre ramuri, cea mai frumoasă priveliște asupra orașului Monterosso.

 Există multe restaurante in Monterosso și multe din ele ne-au atras atenția datorită pozelor apetisante. Am ales să mâncăm o lasagna și trofie con pesto (specialitate locală) la Gastronomia San Martino, un local micuț ascuns printre străduțe.

Mâncare tradițională din zona Cinque Terre:

Cum via și măslinii acoperă dealurile din zonă, de pe masă nu trebuie să lipsească vinul și uleiul de măsline. În călătoria noastră, noi ne-am delectat cu doar o parte din delicatese locale  existente în zona Liguria, Cinque Terre:

• Acciughe – hamsii/anșoa pescuite în zonă și preparate în două feluri: cu lămâie sau în saramură.
• Cotoletta di acciuga – anșoa tăvălite prin pesmet și prăjite.
• Trofie – paste făcute din făină de castane (sau de grâu), sunt un fel de strămoși ai pastelor moderne din ziua de azi.
• Pesto – sosul original din Liguria, făcut din frunze de busuioc, ulei de măsline, parmezan, muguri de pin și măghiran. Merge bine cu paste (trofie) sau cu foccacia.
• Torte di verdura – plăcinte cu verdeață. Aluatul subțire conține o umplutură făcută din planta medicinală limba-mielului, pătrunjel, măghiran, plante aromatice locale, mangold, dovlecei, cartofi, praz, combinate cu ricotta și ou.
• Torta di riso – plăcintă de orez, specialitatea bunicilor din zonă.
• Frittata – omletă coapta la cuptor.
• Fructe de mare – sepie, calamari, caracatiță, midii condimentate, înăbușite, umplute, la grătar.
• Focaccia – pâine plată, cu diverse mirodenii pe deasupra.
• Farinata – focaccia făcută cu făină de năut.

Băuturi locale din zona Cinque Terre:

• Limoncino  – o băutură dulce, făcută din coji de lămâie macerate în alcool pur, la care se adaugă zahăr și apă pentru a obține un lichior parfumat.
• Vino bianco – vinurile Cinque Terre DOC (Denominazione di Origine Controllata) sunt produse local de viticultori independenți. Aceste vinuri rezultă dintr-un must făcut din cel putin 40% struguri Bosco, pana la 40% Albarola și/sau Vermentino și până la 20% alte soiuri albe de struguri aprobate pentru regiunea La Spezia. Vinurile sunt seci, de culoare galben-pai, cu aromă delicată.
• Sciacchetrà – un vin dulce făcut din struguri uscați. Magnagra (Albarola) este soiul de struguri din care se face vinul roșu Sciacchetrà.

Sfaturile mele:

• zona Cinque Terre e mai turistică și mult mai populară decât mă așteptam, fiind faimoasă printre americani și asiatici. Când am ajuns acolo, am fost surprinsă de mulțimea de turiști (apogeul este în lunile iunie-august). Trenurile pot fi aglomerate mai ales în jurul prânzului și în weekend. Aveți răbdare cât să lăsați hoarda de călători să se disperseze și porniți în liniște să explorați orașele. Dacă se poate, în sens opus față de ceilalți.
• rezervați cazare cu cât mai mult timp în avans: primele camere care se dau sunt cele frumoase și ieftine. E aproape imposibil să găsești ceva de pe o zi pe alta, mai ales vara.
• soarele e neiertător: folosiți cremă cu protecție solară, beți multă apă și acoperiți-vă capul.
• luați cu voi costumul de baie și un prosop mic. Nu se știe niciodată de unde apare posibilitatea de a face o baie. La mijlocul lui mai, temperatura apei era de 18-19 grade, suficient de caldă cât pentru un scăldat rapid.
• cazați-vă în zonă cel puțin 2-3 nopți, ca să scăpați de graba de a vedea totul într-o zi.
• cele mai bune perioade pentru a vizita Cinque Terre sunt din mai până la mijlocul lui iunie și din septembrie până la mijlocul lui octombrie. Vremea e superbă în aceste două intervale și nu e atât de aglomerat ca în sezonul de vârf.