Barcelona Parc Guell

Barcelona, ¿que tal?

Barcelona a urcat repede in varful topului oraselor noastre preferate pentru ca acolo am gasit multe lucruri pe placul nostru: cer senin, arhitectura lui Gaudi, oameni veseli, strazi frumoase, plaja,  palmieri, fructe exotice, paella, sangria, cafea buna.. am regasit in Barcelona pana si curatenia ce caracterizeaza orasele nemtesti (care imi plac atat de mult).

Barcelona Parc Guell

Detalii de logistica: am zburat cu Blue Air, cu bilete luate cu aproape 1 an inainte si care au costat 861 lei/2 persoane fara bagaj de cala, am urmat sfaturile de pe toandfromtheairport.com pentru a ajunge in oras cu trenul folosind o cartela de 10 calatorii, am stat intr-o garsoniera draguta langa Arcul de Triumf pe care am rezervat-o prin AirBnb (310 euro/5 nopti) si de la care faceam vreo 15-20 de minute pe jos pana in centru.

Luna septembrie ne-a rasfatat cu o vreme superba asa ca primii pasi facuti in Barcelona s-au indreptat catre plaja. Cam previzibil, stiu. Si pentru ca in vene imi curge sange de Toma Necredinciosul,  nu am luat costume de baie cu noi. Putin ofticati ca nah, dupa ce ca orasul e frumos, apa marii e calda si plaja perfect de nisipoasa, ne-am balacit putin picioarele si am zis ca ne intoarcem peste cateva zile echipati complet.

Ne-am tot plimbat prin port pana cand am decis sa intram la acvariu, caci afara ne cam molesise arsita si ne tenta tunelul de sticla ce trecea prin mijlocul acvariului.  O data ajunsi inauntru, mi-a cam parut rau de cei 18 de euro/persoana dati ca sa vedem niste acvarii cam banale, ce nu erau bine luminate, aveau geamuri murdare si apa semi-tulbure. Nu am facut multe poze, caci totul arata putin trist, inclusiv tunelul subacvatic care era luminat de sus si parca era in ceata . Am prins totusi momentul in care erau hraniti pinguinii, activitate ce i-a mai scos din amortirea in care se aflau.  Ca termen de comparatie am avut Haus des Meeres din Viena, unde calitatea apei, reproducerea diversitatii habitatului marin si dispunerea acvariului pe mai multe etaje ne-au impresionat mai tare.

Urmatoarea zi am pornit la pas pe bulevardul La Rambla, ocolind terasele mult prea turistice si scumpe, iesind din fluxul de turisti doar ca sa intram intr-un loc la fel de aglomerat, La Boqueria. Piata dateaza de prin secolul XI, cand se afla la marginea orasului, iar acoperisul de fier – din 1914. Aici ne-am petrecut timpul admirand vitrinele si gustand fructe si sucuri proaspete.

Ca sa profitam cat mai mult de vremea frumoasa, ne-am gandit ca ar fi o idee buna sa admiram orasul din mers, dintr-un autobuz hop-on-hop-off, pe care nu l-am lasat pana nu ne-a plimbat pe toate traseele.

 

Intr-un final, trebuia sa coboram undeva ca sa mancam, asa ca am ales statia Parc Güell. Cu burtile pline, am inceput sa urcam dealul, noi si alte cateva mii de turisti, pe drum citind cate ceva despre parc: Güell si Gaudi au colaborat pentru a construi intre 1900 si 1914 parcul ce a fost declarat patrimoniu UNESCO in 1984. Aici s-au materializat ideile lui Gaudi din perioada naturalista, in care era inspirat de geometria formelor organice din natura. Toate constructiile din parc au forme neobisnuite, coloanele seamana cu trunchiurile unor copaci, mozaicurile colorate si formele curbe ne duc cu gandul la casa de turta dulce din povestea cu Hansel si Gretel. Salamandra (poreclita “el drac”) mi s-a parut cel mai popular loc al parcului, desi era imbulzeala si pe banca ce avea forma unui dragon de mare, in locul unde era cea mai frumoasa panorama asupra orasului. Ps. in 2013, intrarea era gratis.

 

Dupa ce am facut si noi pozele de rigoare, am hotarat sa mergem la muzeul in aer liber Poble Espanyol, atrasi fiind de atelierele mestesugarilor si de faptul ca in pliant erau mentionate niste degustari de produse traditionale. Am ajuns acolo pe inserat, cand nimeni nu mai facea nicio degustare, iar majoritatea atelierelor erau inchise. Cele peste o suta de casute construite cu ocazia expozitiei internationale din 1929 reprezinta o sinteza arhitecturala a regiunilor Spaniei si formeaza fel de satuc in miniatura, iar o parte din ele sunt goale pe dinauntru.  Din cand in cand, la poarta muzeului, din masini luxoase coboara diplomati veniti sa manance la cele cateva restaurante scumpe din interior. Ne-am delectat si noi la o terasa cu un pahar de sangria si niste aperitive.

Am plecat de acolo la fix pentru a prinde un loc bun din care sa admiram fantana magica Montjuic, construita cu aceeasi ocazie a expozitiei din 1929.  Ca o mica paranteza, locurile “bune” se ocupa cam cu 45 de minute inaintea inceperii spectacolului.  Spectacolul de apa, lumini si sunet este intr-adevar magic si nu are loc in fiecare zi.

Fantana magica Montjuic
Fantana magica Montjuic

Ziua urmatoare am petrecut-o in Girona, unicul scop fiind acela de a merge undeva, oriunde, cu trenul rapid AVE. Am mers cu 250 km/h in timp ce trenul parca plutea pe norisori.

Ultimele doua zile in Barcelona le-am petrecut ratacind pe strazi, bucurandu-ne de vremea frumoasa. Si plimbandu-ne agale prin Barri Gotic, am dat nas in nas cu Catedrala din Barcelona, impunatoare prin vechime (sex. XIV) si stilul gotic al fatadei si interiorului. Apoi am ocolit catedrala si din intamplare am ajuns in fata faimosului pod peste Carrer del Bisbe, ce conecteaza palatul guvernului de casa canoanelor.

Am avut cateva locuri pe care le-am vizitat de mai multe ori in cele 6 zile de vacanta in Barcelona. Unul dintre ele a fost restaurantul Les Quinze Nits din Plaza Real, unde mancarea a fost senzationala, iar cozile… interminabile, semn ca merita sa astepti sa se elibereze o masa.

Un alt loc in care am revenit cu placere a fost Il Caffe di Francesco, un fel de hala a cafelei, cu decor dragut si produse de patiserie in vitrine.

In port am ajuns aproape in fiecare zi si chiar am petrecut o dupa-amiaza pe plaja Barceloneta, cea mai noroasa dupa-amiaza dintre toate. Fiindca eram speriati de toate avertismentele legate de hotii pe plaja, nu am luat nimic de valoare cu noi, cum ar fi telefoane, aparat foto sau portofele, ci doar prosoapele si niste maruntis. Apa avea 23-24 de grade si era perfecta pentru balacit. Am luat pranzul intr-un mic bistro de familie, unde nici macar nu se vorbea engleza.

La Boqueria a fost revizitata pentru ca trebuia sa incercam unul dintre restaurantele din piata. Zic ca am ales bine (El Quim de la Boqueria), pentru ca totul se gatea pe loc iar cand bucatarul a ramas fara peste s-a dus la standul de vis-a-vis sa mai cumpere.

Nu puteam rata o vizita intr-una dintre casele proiectate de Gaudi, casa Battlo fiind cea mai populara opera de arta a arhitectului. Gaudi a decorat casa construita in 1906 cu o fatada originala, interesanta, din piatra si sticla ce formeaza linii curbe armonioase.  Intreaga casa este o impletire de lumina si culoare, elementele din natura si simbolistice se regasesc mai ales in peretii ondulati si in decoruri.

Dupa atatea obiective excesiv de turistice, ne-am amestecat printre localnici la un meci de fotbal pe stadionul Camp Nou, unde l-am ovationat pe Messi asa cum vazusem numai la tv. 2 lucruri merita mentionate: organizarea impecabila (fara cozi la bauturi si mancare) si publicul civilizat (fara injuraturi, scuipat, fumigene etc) format din toate categoriile de varsta (am vazut bunici cu nepoti, adolescenti, mame cu fiii lor, dar si grupuri numai de fete).

Stadionul Camp Nou
Stadionul Camp Nou

In timpul vizitei noastre, in Barcelona se sarbatorea La Merce (24 septembrie), sarbatoare catalana ce are loc inca din Evul Mediu si include o parada a gigantilor, un targ de vinuri, un spectacol pirotehnic numit correfoc , concerte, proiectii de filme. Fiind toata ziua pe drumuri, nu am prins mare lucru din festivitati, din pacate.

Ce ne-a impresionat in mod special la Barcelona a fost statutul de capitala a Cataloniei si dorinta localnicilor ca aceasta comunitate autonoma sa isi obtina independenta fata de stat. Aproape toate apartamentele aveau balcoanele decorate cu steagul Cataloniei iar in Girona am observat chiar si afise prin care oamenii cereau acest lucru.

Un alt aspect interesant la Barcelona este arhitectura strazilor orasului: pe langa faptul ca toate cladirile sunt frumoase si ingrijite, ele sunt aranjate pe “patratele”, cu exceptia catorva cartiere centrale (Ciutat Vella, Barri Gotic etc) . Pe Google Maps se mai vede si marele bulevard Diagonal ce taie orasul in doua, de la est la vest.

Despre Barcelona as avea multe spus, toate numai de bine, in afara faptului ca lumea de acolo nu prea vorbeste engleza (ei, dar nici spaniola nu-i grea, nu-i asa?). Spiritul latin pe care l-am descoperit aici nu are conotatii negative, oamenii sunt deschisi, veseli, activi, orasul are o infrastructura moderna si… aproximativ 210 zile din an sunt insorite. Astea-s motive numai bune de revizitat sau de mutat aici, nu-i asa?

Colaj fatade cladiri Barcelona

 


One thought on “Barcelona, ¿que tal?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *