Schwäbische Stuttgart sună puțin a exercițiu de dicție… asemănător cu șase sași în șase saci. Lăsând gluma la o parte, pentru tradiții și mâncăruri șvăbești mergeți în Stuttgart, dar și pentru muzeul Mercedes-Benz și muzeul Porsche, care au fost principalele obiective ce ne-au atras în acest oraș (mai puțin pe mine, dar mai mult pe co-proprietarul acestui blog 🙂 ).

Am ajuns in Stuttgart intr-o dupa-amiaza ploioasa de iulie, de numai vara nu zici ca era. Prima impresie: un oras verde, curat, cladiri frumoase, ne place ce vedem. Am pornit la pas prin centru, cu catelul din dotare, sa hranim monstrii ce urlau in stomac, la o terasa cautata cu atentie pe Foursquare. Platzhirsch se numeste locul unde pot spune ca operatiunea a avut loc cu succes. Timpul s-a impartit apoi intre o plimbare scurta pana la hotel si vizita la muzeul Mercedes-Benz unde recunosc ca mi-a placut pana si mie. Masini de epoca, filme vechi din vremea marii industrializari, automobile celebre, toate mi-au placut si cand am fost anuntati ca muzeul se inchide mi s-a parut ca timpul a trecut prea repede.

Dupa ce am umplut cardul cu poze cu masini, am luat una bucata catel la plimbare spre beraria Calwer Eck, unde ne-am infruptat din delicii svabesco-nemtesti, bucurosi ca restaurantele de aici sunt dog-friendly. Atat de dog-friendly incat in timp ce noi ne indopam cu Schweinshaxe si Käsespätzle (adica ciolane si paste cu branza) iar berea artizanala bruna ne devenea prietena, cealalta prietena a noastra, cea cu 4 labe care adormise langa mine, speriata de larma pe care au facut-o niste comeseni cand s-au ridicat sa plece, a ridicat si ea tonul la ei. Pe moment s-a facut liniste, latratul a indreptat catre noi privirile tuturor celor prezenti in restaurant, carora le-am raspuns in limbajul universal al semnelor, cu zambete si dat din umeri.

A doua zi ne-am dus fiecare pe drumul lui: colegul de camera sa isi clateasca ochii cu niste masini marca Porsche, iar eu si domnisoara Uma la pas prin oras. Dupa ce am ajutat 2 persoane sa gaseasca niste strazi (chiar am fata de nemtoaica?), am facut un popas la Starbucks pentru o cafea si micul dejun. Aici nu mi-a venit sa cred ce dog-friendly si relaxati sunt oamenii in Stuttgart, caci m-am dus cu cainele la toaleta de la etaj si nu am primit nici macar o privire de dezaprobare. In plus, multe cucoane isi carau fara stres javrele prin magazine de blanuri, prin H&M, peste tot.

Am dat o tura rapida prin centru, reusind sa vad fantanile arteziene din Schlossplatz, Neues Schloss (palatul nou) construit pe la 1800, treptele care sunt un loc popular de intalnire pentru tineri plus o scena pentru diversi artisti stradali si Königstraße, nelipsita strada de cumparaturi.

Desi sloganul turistic al orasului este Stuttgart offers more, noi nu am mai ramas sa vedem daca asa este. Am plecat cu o impresie buna despre un oras atat de vechi (se pare ca este construit pe un stabiliment facut de romani pe raul Neckar, in jurul anului 100 dH) si cu o posibila lista de obiective de vizitat pe viitor: parcuri, muzee, cele 2 castele, un palat si cateva biserici.