Pentru vizita pe vulcanul Teide m-am documentat temeinic si din vreme, insa majoritatea eforturilor mele au fost in zadar. Pentru ca a nins pe vulcam inainte sa ajungem noi acolo, nimeni nu avea voie sa paraseasca perimetrul telecabinei. Dar sa o iau cu inceputul.

Am rezervat o zi intreaga pentru mersul pe vulcan, ca sa avem timp sa admiram totul.
Excursia pe vulcanul Teide se face parcurgand cateva etape:

• drumul pana la telecabina, strabatut cu masina sau cu autobuzul;
• urcarea cu telecabina, de la altitudinea de 2,356 m pana la 3,555 m;
• drumetia pana la gura vulcanului (Pico del Teide), inca 163 de metri in altitudine parcursi pe o distanta de 650 de metri. Pentru aceasta activitate este nevoie de un permis special, ce se rezerva cu cateva luni inainte.

Cand am aflat eu de toate aceste informatii, deja se dadusera toate permisele (se aloca un numar limitat de permise in fiecare zi) pentru perioada in care eram pe insula. Nu-i nimic, poate data viitoare am mai mult noroc. Cu cateva zile inainte de a ajunge noi acolo, s-a intamplat sa ninga pe vulcan, ocazie cu care am aflat ca nimeni nu mai putea urca mai sus de statia telecabinei, chiar daca aveau permis. In acest caz, permisul m-ar fi ajutat doar sa ma oftic ca nu-l pot folosi.

Am pornit de dimineata din Costa Adeje, cu directia La Rambleta, statia de jos a telecabinei. La un moment dat, drumul a inceput sa devina spectaculos, pe alocuri chiar incredibil. De altfel, cuvantul “incredibil” caracterizeaza cam tot peisajul vazut pe urcarea spre vulcan. Mai intai am trecut printr-o padure de pini ce crescusera anemici in solul vulcanic. Totul arata ca si cand pamantul a fost excavat si rascolit de curand. Copacii erau ingalbeniti din cauza mediului ostil ce nu le-a dat sansa sa se dezvolte. Aceasta parte se numeste Corona Forestal de El Teide si are statut de parc national. La un moment dat, drumul ne dadea impresia de “Highway to hell”, caci pe fundal se vedea Teidele cu varful inzapezit.

Am parcurs apoi intinderi imense de roca vulcanica pietrificata de diferite culori: neagra, rosiatica, galbena, fiecare reprezentand un val de magma impietrit intr-o era diferita.

Printre opriri pentru poze, oau-uri si wow-uri, am reusit sa ajungem la La Rambleta, de unde am luat telecabina spre varful vulcanului. De la statia terminus se pot face mai multe trasee, printre care si unul foarte scurt, de doar 25 minute pana la Mirador Fortalezza, un punct de observare cu privelisti ce-ti taie respiratia (asa am citit, noi n-am avut voie sa iesim din perimetrul telecabinei). Doar pe traseul nr 10 e nevoie de permisul special, caci ajunge pe varf. Noi am facut doar multe poze, cu zapada si fara zapada, iar cand am inghetat am decis sa coboram.

Sa vorbesc putin si de infrastructura, nu? Pe tot parcursul drumului am intalnit puncte in care putea fi admirata privelistea, dotate cu parcari incapatoare, semnalizate cu mult timp inainte. Astfel, benzile de circulatie erau libere tot timpul si cei opriti sa faca poze nu incurcau pe nimeni. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca in fiecare parcare era o placa informativa, ca sa stii la ce te uiti. Niste amatori…

Cateva date despre vulcanul Teide:

• formarea vulcanului a inceput acum aproximativ 175.000 de ani.
• Teide este cel mai inalt varf din Spania, avand 3718 metri inaltime.
• constructia telecabinei a inceput in anul 1963 si s-a terminat in 1971. Din cauza conditiilor de munca extrem de dure, a fost un punct de reper in inginerie pentru acea vreme. La inceput, materialele au fost carate de catre magari sau pe spinarea muncitorilor. In 1967, un teleferic auxiliar si un dispozitiv de ridicare au accelerat procesul de constructie.
• in 2007, UNESCO a inclus Parcul National Teide in patrimoniul mondial, din considerente geologice.
• muntele Teide este a 3-a structura vulcanica din lume in ceea ce priveste marimea, dupa Mauna Loa si Mauna Kea din Hawaii.
• in jurul conului principal (Pico del Teide) au aparut stratovulcanii, niste vulcani secundari conectati la aceeasi rezerva de magma, ce in ultimii 20.000 de ani au erupt mai des. Lava era mai degraba eliberata prin acestia decat prin conul principal unde avea mult de urcat pana sa iasa la suprafata.
• ultima eruptie a vulcanului Teide a fost in anul 1909, insa nu pe conul principal.
• aborigenii din insulele canare (guanches) credeau ca Teidele era iadul, iar inauntrul sau traia diavolul. Guayota l-a rapit pe zeul luminii si al soarelui, Magec, luandu-l in vulcan. Oamenii s-au rugat zeului suprem Achamán sa-l elibereze pe Magec din strafundurile vulcanului si sa acopere craterul.

Sfaturi utile:

• rezervati cu mult timp in avans permisul gratuit de urcare pe conul vulcanului Teide.
• in dimineata planificata pentru urcare, telefonati ca sa va asigurati ca telecabina functioneaza. Indiferent de cum se prezinta vremea jos pe insula, sus poate fi vant sau ploaie si ar fi pacat sa faceti drumul degeaba. Sau faceti ca mine: verificati pagina de Facebook pentru anunturi privind vremea rea.
• pretul pentru o urcare si coborare este de 26€. Nu se poate cobori pe jos.
• ajungeti cat mai devreme la telecabina. Uneori se formeaza cozi chiar si de 2 ore. Noi doar am citit despre aceste cozi, insa nu le-am experimentat. O data ajunsi la ghiseul de unde am cumparat biletele, am fost informati ca nu avem cum sa mergem mai sus de statia telecabinei, caci totul este inchis din cauza zapezii. Poate si din aceasta cauza era mai liber.
• daca aveti probleme cardiovasculare, e bine sa nu urcati, deoarece diferenta brusca de altitudine va face rau.
• cu o rezervare in prealabil, puteti dormi o noapte la refugiul Altavista. Pretul este de 21€ (duminica-joi) sau 25€ (vineri-sambata), (costul telecabinei nu este inclus) si puteti urca pe varful Teide fara permis special. Refugiul este inchis in caz de vreme rea.
• urcati pe munte doar cu echipament adecvat pentru trasee montane, nu in slapi. Luati apa si provizii de mancare.
• luati baterii si card de memorie de rezerva. Veti face multe poze.