Ca sa intelegi cu adevarat Cappadocia, trebuie sa mergi acolo. Orice lista cu destinatii turistice din Cappadocia e doar o lista, pana vezi cu ochii tai regiunea in toata splendoarea. Cappadocia este denumirea unui tinut din zona Anatolia, Turcia, renumit pentru peisajul selenar alcatuit din vai, dealuri, canioane si formatiuni stancoase neobisnuite.
Muntii vulcanici Erciyes, Melendiz si Hasan strajuiesc aceasta zona. Intre ei, lava acumulata in timpul eruptiilor de acum 2 milioane de ani s-a transformat intr-un strat de 150m grosime de tuf (o rocă poroasa formată prin acumularea și consolidarea cenușii din eruptiile vulcanice). Peisajul a fost modelat de catre intemperii de-a lungul miilor de ani, creand fisuri ce au fost apoi sculptate de catre oameni pana ce au devenit mici pesteri, adaposturi, biserici, chiar si orase subterane. Raurile ce au curs prin aceasta roca moale au lasat in urma lor niste formatiuni de piatra deosebite numite hornurile zanelor.
Sunt cateva legende care explica numele zonei, dar in final merita retinut numele Katpatuka, ce in limba veche persana inseamna “Tara cailor frumosi”.
Asadar, iata mai jos 10 dintre cele mai frumoase destinatii turistice din Cappadocia, la care am ajuns si eu si m-au impresionat:
Valea Soğanlı
Valea Soğanlı (Soanlî) cuprinde in jur de o suta de biserici bizantine sapate in stanca si locuite de catre calugari in secolele 9-13 i.H. Sunt si multe locuinte si anexe interconectate, folosite pentru adapost in timpuri grele. Multe din ele sunt acum astupate, ruinate sau folosite ca si grajd pentru animale. Gaurile mici de pe peretii exteriori sunt facute pentru porumbei, care erau crescuti pentru a furniza ingrasamant natural.”Locuintele” sapate in rocile din zona au fost folosite pana in anii ’80, cand au fost evacuate din cauza riscului de caderi de pietre.
Fiind mai indepartata de regiunea centrala care se viziteaza de obicei in Capadoccia, valea Soganli nu este deloc aglomerata. Nu exista transport direct pana acolo, ci doar tururi private.
Parcul national Goreme
In 1985, aproximativ 100km2 de tinut din zona Ürgüp, Avanos si Göreme a devenit patrimoniu UNESCO. Zona reprezinta un relief format din platouri si dealuri inalte, cu vai abrupte sapate de paraie. Aici, cele mai vechi insemnari sunt din secolul IV, cand episcopul din Kayseri a inceput sa populeze micile pesteri sapate in stanca, impreuna cu primele comunitati de credinciosi. Mai tarziu, aceste locuri au servit drept refugiu in timpul atacurilor arabilor jefuitori.
Muzeul in aer liber Goreme
Inclus si el in patrimoniul UNESCO, acest complex monastic cuprinde cele mai frumoase si bine pastrate biserici sapate in stanca, majoritatea din secolele X, XI si XII. In biserici nu e permis fotografiatul. Voi mentiona doar cateva dintre cele mai importante:
- manastirea de calugarite, alcatuita din sala de mese, bucatarie, camere, capela si biserica, toate desfasurate pe mai multe etaje interconectate prin tuneluri separate de usi de piatra de moara.
- biserica Sf Barbara, ce iese in evidenta prin motivele vopsite in rosu direct pe stanca: motive geometrice, animale mitologice, motive militare.
- biserica intunecata (Karanlik Kilise) este cea mai populara, datorita frescelor ce reprezinta scene religioase: Buna Vestire, Călătoria la Betleem, Nașterea Domnului, Botezul, Ridicarea lui Lazăr, Schimbarea la Față, Intrarea în Ierusalim, Cina cea de Taină, Trădarea lui Iuda, Răstignirea (aceasta biserica se viziteaza platind o taxa suplimentara)
Mustafapaşa
Mustafapaşa este un mic oras din districtul Urgup care merita vazut pentru casele in stil conac, cu arhitectura greceasca, sculptate in piatra locala. Orasul a fost candva locuit de negustori bogati care aveau afaceri in istanbul. Sinasos este numele vechi al orasului, iar in timpul schimbului de populatie dintre Grecia si Turcia (1924), orasul si-a pierdut prosperitatea. In zilele noastre, Mustafapasa este considerat un oras interesant, dar nu se afla pe multe liste de destinatii turistice din Cappadocia. Asta il face autentic, mai putin aglomerat, deci merita vizitat.
Paşabag
Paşabag, Podgoria Paşei este o zona plina de roci vulcanice erodate pana la stadiul de stalpi ce sustin o “palarie” in varf. Este rezultatul a 2 eruptii subacvatice succesive: prin racirea brusca a lavei din prima eruptie s-au format fisuri ce in timp au despartit rocile, apoi noul strat de lava a ramas ca o palarie de ciuperca deasupra. Totul in milioane de ani. Aici sunt cateva “hornuri de zane” foarte deosebite, cu capace gemene sau chiar triple.
Stancile se mai numesc si fairy chimneys sau cosuri/hornuri de zane, pentru ca oamenii nu stiau adevarata lor provenienta, si au presupus ca sunt facute de zane 
La Paşabag se afla si schitul calugarilor Sf Simeon, intr-unul dintre cosurile cu 3 hornuri. Sfântul Simeon trăia izolat lângă Alep în secolul al V-lea, când au început să se răspândească zvonurile că ar face minuni. Deranjat de toată atenția, a început să trăiască în partea de sus a unei coloane înalte de 2 m, iar mai târziu s-a mutat la o înălțime de 15 m. De acolo a coborât doar ocazional pentru a primi mâncare și băutură aduse de discipolii săi.
Kaymakli
Kaymakli este un impresionant un oras subteran sapat in roca vulcanica. Aceste orase-pestera au fost excavate manual inca de pe vremea hititilor (un popor anatolian care a constituit un imperiu in zona nord-centrala a Anatoliei intervalul 1680-1650 inaintea erei noastre) si s-au extins de-a lungul secolelor, pe masura ce diverse armate jefuitoare traversau Anatolia centrala in cautare de captivi si prada.
Din cele 36 de orase subterane descoperite in Turcia, Derinkuyu este cel mai adanc (6 niveluri subterane, sapate 85 de metri in adancime) in timp ce Kaimakli este cel mai larg.
Din cele 8 niveluri subterane, doar 4 sunt vizitabile. Se presupune ca acest oras subteran avea capacitatea de a acomoda 3500 de persoane. Scopul initial era protectia impotriva arabilor musulmani in timpul razboiului arab-bizantin. Ulterior a servit ca loc de refugiu si in timpul altor razboaie. Prin tuneluri de cativa km, acest oras subteran era legat de alte orase subterane. Inauntru aveau de toate: tunel pentru aerisire, iesle, depozite pentru alimente, capela, roata de moara pentru a macina cereale, crama, camere de locuit, chiar si capcane. Locul este foarte labirintic si usor claustrofob. Ce am vizitat noi in 40 de minute reprezinta doar 8% din intregul sistem de galerii. Restul nu este deschis publicului deoarece este blocat cu praf.
Narlı Gölü
Narlı Gölü este un lac vulcanic ce mai poarta numele si de “Lacul Rodie”. Lacul este format intr-o depresiune rotundă, ca un crater de dimensiuni relativ mici, mărginită de un val din tufuri vulcanice, numita maar. Are 21 de metri adancime iar apa din el este termala. Lacul Nar are foarte interesant datorita particularitatilor sale neobisnuite. In aceasta apa traieste o alga recent descoperita numita Clipeoparvus anatolicus. Iarna, lacul are o temperatura rece in totalitate, pe cand vara, partea de sus se incalzeste in timp ce partea din adancime ramane rece si neoxigenata. Multi cercetatori iau mostre din lac, si ca fapt interesant, stratificarea si compozitia malului din adancime confirma chiar si evenimente istorice, cum ar fi invazia araba din secolele VIII si IX. Nivelul de polen din sedimente releva faptul ca economia (pana atunci bazata pe cresterea pomilor fructiferi si a cerealelor) a avut un declin.
Devrent
Valea Devrent este cunoscuta si sub numele de Valea Imaginara, datorita peisajului selenar. Aceasta zona nu a fost niciodata locuita. Micile hornuri de zane si rocile in forma de animale sunt cele care ies cel mai mult in evidenta.
Göreme
Cea mai atractiva asezare a regiunii Cappadocia este orasul Göreme, in care oamenii au pastrat spiritul vechilor traditii si traiesc in case sculptate in stanca. Roca vulcanica a oferit adapost, iar localnicii au folosit acest prilej in beneficiul lor, facand restaurante in piatra, hoteluri, case pe care vizitatorii le considera uimitoare. Orasul este inconjurat de stanci inalte si hornuri de zane ce ofera un peisaj aparte.
Uchisar
Uchisar este locul cel mai inalt din toata Cappadocia, iar in varful acestui deal se afla castelul cu acelasi nume. Privelistea din varful castelului este magnifica. Toata constructia este sapata in stanca, iar incaperile castelului sunt interconectate prin pasaje inguste, scari si tuneluri. Intrarile din Uchisar sunt acoperite cu pietre de moara pe post de usi. Din cauza eroziunii, multe incaperi din partea superioara nu pot fi vizitate.
Dealul indragostitilor (Lovers hill)
Un loc foarte popular este acest deal al indragostitilor. Eu as spune chiar al indragostitilor de Cappadocia. La doar 5 minute de urcare abrupta din centrul orasului Goreme gasiti o minunata panorama a regiunii. Un loc minunat de vazut rasaritul dar si apusul. O parte va va incanta cu priveliste asupra Goreme, cu Uchisar in departare si un apus grandios seara. Iar cealalta parte valea iubirii, cu stancile sale inconfundabile, valea roz cu peretele de tuf roz si un rasarit maret dimineata. Panorama superba este adeseori completata de zborul baloanelor cu aer cald la primele ore de lumina ale zilei. Eu am reusit sa ajung aici doar tarziu, intr-o seara, caci programul a fost plin in fiecare zi si atat de obositor incat nu reuseam sa ma trezesc sa prind rasaritul.
Cam acestea sunt principalele destinatii turistice din Cappadocia, care mi s-au intiparit in minte intr-o excursie de neuitat. Urmeaza o lista de activitati de neratat si un articol pe tema organizatorica.
Dar ca o mica dezvaluire, hotelul la care am stat in Goreme se numeste Tekkaya Cave Hotel si este absolut magnific. Toate camerele sunt sculptate in piatra, are o panorama superba si in ultimul an au adaugat si o piscina. O minunata tabara de baza din care se poate vizita toata regiunea Cappadocia.