Numai gandul ca voi vizita capitala britanica ma facea sa ma gandesc la mancare, inainte de orice altceva. Toate atractiile Londrei adunate la un loc atarnau serios in balanta fata de pofta de a manca un traditional fish’n’chips londonez.

Contrar asteptarilor, nu mi-am petrecut timpul umbland din pub in pub sau din restaurant in restaurant.  Londra m-a impresionat intr-atat de mult incat primul pranz l-am luat abia pe dupa-amiaza. Pe o straduta prin cartierul Temple, am intrat in primul pub care ne-a facut cu ochiul, Cheshire Cheese. Inauntru, timpul parca statea in loc pentru niste localnici ce aveau in fata cate un pint de bere si nimic de facut. Am mers pe recomandarea scrisa cu creta pe o tablita de deasupra barului, placinta cu pui si ciuperci. Portia mare ce a venit concura cu foamea care ma luase pe nesimtite: un triunghi de foietaj de placinta umplut cu pui si ciuperci, alaturi de cartofi prajiti, mazare si morcov fierte si piesa de rezistenta: sos brun de friptura, incredibil de delicios. Aproape ca am lins farfuria din cauza lui.

 

Pub-urile londoneze se gasesc la tot pasul si mie mi se pare ca reprezinta o experienta britanica autentica ce trebuie incercata: imi place mirosul dinauntru, atmosfera,  mobilierul de lemn, berea si mancarea. La urmatoarea vizita probabil ca voi incerca unul din topul celor mai bune pub-uri de pe Foursquare.

Pentru o mica gustare si-o cafea am intalnit cafenele potrivite la tot pasul. Cel mai des m-am intersectat cu Costa Coffee, Le Pain Quotidien (unde au o bagheta buna de-ti vine sa o mananci pe loc, goala) si Starbucks. Si cum ma uitam eu mai atent la oamenii care mergeau pe strada, am observat ca cel putin jumatate dintre ei aveau un pahar de cafea in mana. Ori le place foarte mult cofeina, ori e un accesoriu la moda.

Un loc bun pentru pranz mi s-a parut Covent Garden Market, unde sunt cateva zeci de restaurante si e imposibil sa nu gasesti ceva pe placul tau. Mie mi-a facut serios cu ochiul Union Jacks al lui Jamie Oliver, care e fix in centrul complexului.

Un loc despre care am mai povestit dar il mai mentionez inca o data este Realfood Market de la Southbank Centre. De vineri pana duminica, aici e un fel de food-fest si raiul mancaciosilor. Am gasit de la banalul grilled cheese sandwich, la paella cu chorizo, moong dal dosa, tabouleh, branza cheddar, frigarui, dulciuri facute-n casa si multe multe altele.

Al doilea pub londonez in care am intrat se numeste The Blue Posts, unde am decis sa incerc faimosul fish and chips (£11.45) care consta in file de peste prajit in aluat facut cu bere, cartofi prajiti, piure de mazare si sos tartar.

Nu puteam sa nu incerc si burgerul, un fel de mancare ce incepe sa isi faca o traditie in Londra si a devenit foarte popular si la noi. In dorinta de a mai sari peste niste calorii goale, l-am ales pe cel “skinny” de pui, cu salata in loc de cartofi prajiti, dar nu de fiecare data, dupa cum se vede.

In general, preturile mi s-au parut putin mai mari decat media oraselor europene pe care le-am vizitat, cu observatia ca pot sa inlocuiesc € cu £ si numarul din fata simbolului nu se schimba. Asadar, un cappuccino – 2.5£, o bere (draft, 0.5) – 4£, un litru de benzina 1.2£. Alte preturi aici.

O lista cu mancaruri traditionale din Londra (sau chiar UK) ce trebuie incercate (eu am taiat doar cateva de pe lista, deci se impune o noua vizita):

• Beer Battered Fish & Chips (cod, haddock, huss, plaice) with peas and tartare sauce – peste (cod, eglefin, Huss, cambulă) in aluat facut cu bere, cu garnitura de cartofi prajiti, piure de mazare si sos tartar (pretul variaza intre 8-15£, depinde de zona si popularitatea localului)
• Bangers and Mash with peas and gravy – carnati cu piure de cartofi, mazare si sos de friptura
• Sandwich BLT (Bacon, Lettuce & Tomato) – sandvis cu bacon, salata si rosie
• Burger – de obicei servit cu o mica salata si/sau cartofi prajiti
• Beer-battered onion rings – inele de ceapa in aluat facut cu bere, prajite
• English breakfast (eggs, bacon, sausages, fried bread, mushrooms, baked beans – oua ochiuri, bacon prajit, carnati prajiti, paine prajita, fasole)
• Sunday roast with Yorkshire pudding (friptura de vita, miel sau porc gatita incet la cuptor servita cu un fel de budinca facuta din oua, faina si lapte, care se inmoaie in sosul fripturii)
• Steak and kidney pie – placinta cu friptura si rinichi, cea mai populara si aromata placinta din UK
• Lancashire hotpot – o craticioara cu carne de miel acoperita cu rondele de cartofi, ce sta o zi intreaga la cuptor, la foc mic
• Toad-in-the-Hole – carnati copti in aluat de yorkshire pudding
  
• Ploughman’s Lunch – pranzul plugarului: branza, castravete si ceapa murate, paine)
  
• Shepherd’s Pie– placinta facuta cu miel maruntit, acoperit cu legume si piure de cartofi
• Beef Wellington – muschi de vita copt in aluat
• ceva din categoria street food

Bine de stiut:

• bacsisul care se lasa de obicei la restaurante reprezinta 10-15% din valoarea notei de plata. Uneori este inclus direct pe bonul fiscal.
• de obicei, cartofii ce insotesc mancarurile sunt din cei congelati, subtiri sau grosi si toti au acelasi gust. Trebuie sa ai mare noroc sa gasesti un loc unde sa primesti cartofi adevarati.
• nu cred ca e un mister faptul ca londonezilor le plac prajelile si asta se vede dar se si simte in aer.
• exista o gramada de cafenele ascunse pe stradute, poreclite “greasy spoons” care servesc micul dejun englezesc toata ziua.
• la restaurant poti cere pur si simplu tap water, apa filtrata care nu costa nimic.
• atat tripadvisor cat si foursquare sunt foarte utile pentru cautarea de poze si review-uri ale localurilor din Londra.
• preturile “explodeaza” in jurul atractiilor turistice, asa ca sunt de evitat restaurantele (tourist traps) din apropierea lor. Vezi punctul de mai sus, pentru o nota de plata fara surprize.
• majoritatea pub-urilor se inchid la ora 23:00, dar exista cateva cluburi ce sunt deschise pana la ora 01:00.
• in timpul saptamanii, restaurantele si obiectivele turistice sunt clar mai putin aglomerate decat in weekend. Eu am vazut o diferenta majora in ziua de miercuri (cand cozile la atractii erau inexistente) fata de vineri (e valabil si pentru sambata si duminica), cand clar trebuie sa-ti aloci si un timp de stat la coada (aici nu ma refer la restaurante, desi merita facuta o rezervare daca locul pare popular). Acelasi lucru e valabil pentru lunile de toamna-iarna-primavara fata de vara.