Satul Masca

Am dedicat o zi intreaga excursiei la satul Masca, in primul rand pentru ca ne place ca in vacanta sa ne trezim tarziu si in al doilea rand pentru ca nu voiam sa fim pe fuga toata ziua, doar ca sa bifam niste locuri de pe o lista.

Drumul dinspre Costa Adeje spre satul Masca nu iese cu nimic in evidenta fata de alte drumuri de pe costa insulei Tenerife. Cel putin la inceput. Caci la un moment dat, drumul cu 2 benzi se transforma intr-o sosea serpuita ce urca pe munte, delimitata doar de parapetii de pe marginea drumului. La inceput, curbele sunt stranse, in urcare si trebuie sa claxonam ca sa evitam intalnirea cu alte masini pe portiuni inguste. Urcam ce urcam si ajungem intr-un fel de pas sau trecatoare, cum am invatat la geografie. Nu prea sunt locuri de oprit pentru poze, caci drumul e atat de ingust incat abia au loc sa treaca 2 masini una pe langa alta. Din fericire, rar ne-am intersectat drumul cu cate un autocar (nu vreau sa-mi imaginez cum e sa ai rau de masina pe serpentinele astea). Stam incordati de fiecare data cand trecem pe langa alte masini, pentru ca abia parem sa avem loc unii pe langa altii. Soseaua serpuieste peste magma pietrificata veche de zeci de mii de ani si noi ne intrebam de ce au decis canariotii sa-si faca asezari in astfel de locuri greu accesibile.

Intr-un final, in stanga incep sa se vada cateva case din satul Masca. Dupa un du-te-vino de 30 de minute, am gasit un loc de parcare pe marginea drumului fara sa incurcam pe nimeni, caci toate locurile erau ocupate.

Pornim pe jos spre sat. Masca e locuit de vreo 100 de oameni, ce au casele insirate pe cateva culmi mai accesibile. Satul a fost candva ascunzatoare pentru pirati, spun legendele locale. Noi am gasit acolo multa liniste. Parca eram la tara, umbland pe ulite. Insa pe aceste ulite cresc lamai, palmieri si cactusi. In departare sclipeste oceanul. Citisem ca dupa un traseu montan de 3 ore jumatate se poate ajunge la o plaja izolata, de unde exista barci care te duc spre los Gigantes, de unde iei autocarul inapoi la Masca pentru recuperarea masinii. Cam complicat.

Am fotografiat casele cocotate pe crestele inguste, terasele pe care localnicii isi cresc legumele, palmierii si ne-am retras la o terasa cu vedere impresionanta, Guanche pe numele ei. Aici a fost sediul scolii vechi a satului, ce a ars aproape complet in incendiul din 2007, alaturi de o mare parte din vegetatia din imprejurime. Terasa Guanche este afacerea unor elvetieni care au prins drag de insula si s-au stabilit in Tenerife cu mult timp in urma. Aici am baut pentru prima data suc de cactus (nu era in meniu, e doar pentru cunoscatori) si am mancat mancare traditionala canariota (vegetariana): salata cu branza care scartaie intre dinti si rosii gustoase de la localnici, paine de casa, branza prajita, tarta cu mere si un desert cu banane si lichior de palmier.

Los Gigantes

Los Gigantes este o zona din vestul insulei, in care sunt vizibile stancile imense ce se ridica la 800 de metri deasupra marii. Localnicii le spun Acantilados de Los Gigantes. Intre stancile gigante si port se afla o plaja cu nisip negru. Stancile pot fi admirate din mai multe locuri: de pe mare,  chiar de pe drumul principal, de langa hotelul Barcelo. Dar mai este un loc, pe care l-am aflat de pe site-ul amfostacolo.ro: setati GPS-ul cu destinatia strada Calle el Pino si mergeti pana la capatul ei. Vedeti mai jos ce am vazut si noi, cu mentiunea ca in realitate e mult mai impresionant.